AlexandraAș fi vrut să mă alegi pe mine. Pe plaja mea să alergi în fiecare seară după apus și lângă mine să te trezească mirosul de cafea în fiecare dimineață. Aș fi vrut să mă alegi pe mine pentru toată acea iubire ce așteaptă să se scufunde în mare. Aș fi vrut…Aș fi vrut multe cu tine. Și mult. Aș fi vrut să fugim în lume, departe, acolo unde nu ne știe nimeni și să privim apusuri de pe un acoperiș unde să rămânem până dimineața să așteptăm soarele după ce a ocolit Pământul. Te-aș fi vrut pentru o viață întreagă și o clipă în plus. O clipă în care să apuc să-ți spun ce vrei să auzi, dar nu te aștepți să rostesc.
Te-as fi ales a mia oară dintre atâtea răsărituri. Pe tine. Și aș fi vrut să mă alegi și tu pe mine, între răsărit și apus și între apus și răsărit. Între două file ce ascund nemărginirea, pe o pagină albă pe care te las să scrii fericirea. Te-aș fi ales pe tine dintre atâtea trenuri oprite în gara mea. Și aș fi vrut ca și tu să mă alegi pe mine. Te-aș fi iubit precum lava iubește cerul când țâșnește din vulcan cu atâta forță și căldură. Te-aș fi iubit cum marea iubește cerul pe care-l reflectă în apă și cum valurile iubesc tărmul. Dar tu știi asta. Și mă alegi pe mine dintre atâtea plaje. Și nu-mi spui când vii. Și-mi lași palmierii să danseze în adierea plăcută a dimineții și câteva raze să mă încălzească. Îmi lași nisipul să fiarbă puțin ca să pui de-o cafea când ajungi. Eu continui să te aștept pe același șezlong pe care te-am așteptat ultima dată. Atunci când m-ai ales pe mine.
CITEȘTE ȘI:
