Ploaia măruntă își dădea ultimul concert pe acoperiș. O auzeam ca prin vis cum freamătă duioasă ca într-un pastel nesfârșit. Voiam atât de tare să o văd, să o simt, să o trăiesc. Am deschis geamul și o mireasmă de primăvară a învăluit camera. Am ascultat-o așa minute în șir, din dreptul geamului, apoi am …
