Ploaia măruntă își dădea ultimul concert pe acoperiș. O auzeam ca prin vis cum freamătă duioasă ca într-un pastel nesfârșit. Voiam atât de tare să o văd, să o simt, să o trăiesc. Am deschis geamul și o mireasmă de primăvară a învăluit camera. Am ascultat-o așa minute în șir, din dreptul geamului, apoi am coborât. Din prag, vedeam o întindere nesfârșită de verde și de albastru. Ultima picătură îmi atinsese obrazul. S-a prelins ușor până s-a stins pe haine. Pădurea se întâlnise cu cerul. În zare, triluri de păsărele cuprinseseră văzduhul. Toate acele nuanțe și arome m-au readus la viață. M-am îndrăgostit de ploaie ca un copil ce aleargă desculț prin bălțile de pe uliță fără să îi pese că va fi certat apoi. M-am îndrăgostit de ea cu aceeași inocență a naturii după ploaie, cu frăgezimea firelor de iarbă încărcate de rouă dimineața, cu multitudinea de stele ce învăluie cerul noapte de noapte. M-am îndrăgostit de acel tablou de primăvară, suspendat pe dealul Topliței, admirat clipe întregi din pragul ușii, cu părul răvășit și stropi de ploaie pe față, în acel muzeu al naturii în care am pășit întâi cu sufletul și-apoi cu tălpile.

Și-acel muzeu a devenit casa mea pentru câteva zile. Și-apoi…o parte din mine.

Mai 2021, Toplița

Când am descoperit Cabana A nici nu mi-a mai păsat cât de obositor o să fie să traversăm țara pentru a ajunge acolo. Voiam pur și simplu să fiu parte din povestea ei, iar ea să devină o parte din mine. N-am stat prea mult acolo, dar suficient cât să trecem prin câteva anotimpuri și prin milioane de stări. A fost dragoste la prima vedere. M-am îndrăgostit de ea așa cum se îndrăgostește o pasăre de cuibul pe care îl pregătește cu grijă pentru puii ei. Am iubit-o cu fiecare centimetru pătrat de lemn, cu fiecare picătură de ploaie ce s-a prelins pe geam, cu fiecare obiect de decor, cu fiecare piesă de mobilier, cu fiecare colțișor ce spune o poveste…povestea tuturor celor care i-au trecut pragul.

Povestea noastră începe într-o după amiază de aprilie, cu cerul gri ce abia își mai abținea o ploaie și o cină servită mult prea devreme.  Cu un strop de magie și atât de multă liniște. Cu aburul înălțat de la ciubăr lăsat purtat de adierea plăcută a serii. Cu un apus de poveste văzut de pe deal și o noapte răcoroasă ce învăluie orașul luminat atât de frumos.

Știți sentimentul acela când aparții unui loc și nu vrei să mai vizitezi nimic împrejur pentru că ești deja acasă, iar acasă e tot ce-ți trebuie? Așa ne-am simțit noi la cabană. N-am fost în vizită nici măcar o secundă, n-am explorat nimic în afara curții. Am fost de-ai casei și de-ai locului. Nici măcar nu ne-am jucat jocurile pe care le-am cărat de acasă, nici cele pe care le-am găsit acolo. Am pus muzică pe fundal, am lăsat vinul să curgă și ne-am refugiat în ciubăr. Din ciubăr în foișor, din foișor în cabană și din cabană afară, la soare. Am dansat și cu soarele și cu ploaia. Am ascultat poveștile norilor aduse de vânt până la noi. Și am admirat peisajele și armonia din casă și dimprejur.

Iar diminețile au avut toate aromă de cafea și de avocado întins pe pâine prăjită. Și am alergat descultă prin iarba îmbibată de rouă. Și nu cred că m-am uitat vreodată la ceas cât timp am stat acolo. Am lăsat timpul să stea, să treacă, să se contracte, să se dilate cum vrea că și el ne-a lăsat pe noi să fim fericiți. Liberi și fericiți, Și acasă.

Despre Cabana A v-am mai povestit cândva că este o cabană de tip A realizată în stil nordic, atât de cozy și atât de instagramabilă și are o capacitate de 6-8 persoane, având 3 camere duble și o canapea extensibilă în living, o bucătărie complet utilată, 2 băi (una la parter și una în mansardă) și se închiriază integral pentru minim 2 nopți. În zonă, semnalul este foarte bun în toate rețelele, iar la cabană este wi-fi gratuit. Două camere sunt situate în mansardă, una cu vedere la oraș și la apusul ce pictează cerul de dincolo de munți, iar cealaltă cu vedere la curtea cu ciubăr și foișor, la dealul ce se întâlnește cu cerul și la răsăritul pastelat.

Și dacă tot suntem la capitolul pastel, cabana este amplasată într-o zonă retrasă, pe cel mai înalt deal al Topliței cu un super view asupra orașului și în cea mai perfectă liniște. Pentru că în pasteluri mereu e liniște. Omenirea tace și se aude doar vocea naturii, cu ciripit de păsărele, adiere de vânt, foșnet de iarbă și de copaci. Iar stelele…stelele parcă se văd strălucind mai tare, concurând cu luminile din vale. Și în aer e un sentiment de libertate pe care nu știu să-l exprim în cuvinte. E altceva. E un pastel de cabană cu adevărat la înălțime, atât la propriu, cât și la figurat.

Într-un anumit moment al vieții unii oameni devin familie și unele locuri devin parte din tine. Acesta a fost momentul nostru.


S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:

  1. Cele mai hygge cabane de tip A din România realizate în stil scandinav
  2. Atracții turistice din Transilvania | Comorile Ținutului Secuiesc

S-ar putea să-ți placă și:

8 comentarii

  1. whoah this weblog is wonderful i love reading your posts.
    Keep up the good work! You understand, many individuals are searching around
    for this info, you can aid them greatly.

    My webpage Pachet: Dictionarul elevului destept/*** – Enrique

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *