Îți e teamă să iubești pentru că ai fost dezamăgită cândva. Te-a rănit cineva atât de rău încât îți e greu să mai acorzi încredere cuiva. Îți e frică să crezi că el e extraordinar și apoi să realizezi că e la fel de ordinar ca ceilalți. Cu el vrei să construiești povești, însă nu vrei să sfârșești iar singură. Vrei să iubești din nou și să fii iubită, dar știi că toate astea într-o zi se vor sfârși și nu îți mai acorzi această șansă…ca să nu suferi din nou.
Îl întâlnești pe el și îți e teamă să îl iubești. Te topești în brațele lui, dar te gândești că într-o zi va pleca și el…ca toți ceilalți. Îți e frică de singurătate și fugi spre o altă singurătate. Folosești aceeași scuză cu timpul, deși știi că pentru el ți-ai putea face timp oricând. Nu ești chiar atât de ocupată precum pretinzi, dar îți găsești un pretext pentru faptul că ești singură. Nu există ”sunt singură pentru că nu am timp să fiu cu cineva”, ci doar ”sunt singură pentru că îmi e teamă să iubesc din nou”.
Ar exista mai mulți oameni fericiți dacă fiecare ar recunoaște că încă are răni nevindecate din trecut și l-ar lăsa pe celălalt să îl facă să uite că a fost rănit cândva. Dacă i-ai acorda iubirii o șansă, acum nu ai mai plânge singură citind acest text, ci ai fi în acele brațe care nu ți-ar lăsa timp să afli că am scris vreodată despre asta.
Dacă poți, caută-l pe cel care te-a rănit atât de mult și da-i o palmă din parte mea. Atât de tare încât să îl doară în suflet. Și apoi fugi și trăiește-ți fericirea! Permite-ți să iubești din nou…chiar dacă vei greși, chiar dacă vei fi dezamăgită, chiar dacă vei suferi din nou. Poate de data asta nu o să greșești și acea persoană va fi cea alături de care vei îmbătrâni. Nu ai de unde să știi până nu încerci.
Există oameni pentru care îți faci timp şi oameni pentru care găseşti scuze. Oameni pentru care ai merge la capătul lumii şi oameni pentru care nu cobori nici măcar în fața blocului…
P.S.: Nu te mai minți singură! Ai timp să iubești. Doar pentru asta te-ai născut.