De mult nu am mai avut un astfel de vibe

Astăzi port pantofi cu toc și mi-am îndreptat părul. Orașul este aglomerat, iar oamenii își trăiesc viața pe repede-înainte, n-având timp să se bucure de flori, de păsări sau de cerul albastru. O urmă fină de primăvară se strecoară printre copaci. Astăzi sunt mult mai atentă la tot ce mă înconjoară.

Am întârziat puțin și nu am apucat să îmi iau o cafea, iar asta e una dintre acele zile în care o să fiu 70% cafea, nu apă. Caut cu privirea o magnolie și zâmbesc. Mi-am terminat treaba și am ziua liberă. Urmează să fac ce vreau eu. Orice vreau. Ah, abia acum conștientizez această libertate. Zâmbesc din nou. Aș vrea să alerg desculță prin iarba proaspăt tunsă sau pe o plajă, pe nisipul fierbinte. Și apoi să îmi scutur nisipul din păr, la umbra unui palmier. Azi pot să îmi scriu singură povestea, fără un to do list și fără deadline-uri. Fără un ceas care să îmi indice niște cifre care habar n-am ce înseamnă astăzi.

Mă îndrept spre Craft să stau la o cafea cu Timpul.

***

Astăzi, m-am așezat la o altă masă, aproape de o fereastră larg deschisă. Aerul rece nu-mi spune că e primăvară, iar soarele nu-mi mai picură poezie în cafea. Deschid laptopul și aleg să nu lucrez nimic. Mă las purtată de muzică și măcar pentru câteva ore aș vrea să simt că sunt în altă parte.

Locul acesta are un vibe aparte și îmi amintește de una dintre acele vacanțe de unde nu aș fi vrut să mă întorc și unde îmi permit să fiu astăzi. Pentru câteva clipe aș vrea ca oamenii care îmi zâmbesc să nu știe cine sunt, ca prietenii cu care vorbesc să nu îmi știe povestea și să fie cine vreau eu să fiu. Aș vrea ca astăzi să nu aparțin locului, să fiu doar în trecere, să fie unul dintre acele locuri de care mă îndrăgostesc, dar în care nu o să mă mai întorc niciodată…sau poate doar o dată peste ani și ani. Și în fiecare zi să fie un loc nou. Sau mereu același, cu același vibe de vacanță, dar o altă eu cu o altă destinație în minte.

Astăzi sunt doar în trecere. Mă așez la masă, respir și scriu. Sau scriu și respir. Astăzi sunt unde vreau eu să fiu, iar oamenii din jur nu mă cunosc, pereții nu îmi știu povestea. Zâmbesc. Zâmbesc așa cum le zâmbesc oamenilor pe care știu că nu o să îi mai văd niciodată. În spatele meu e o plajă, iar oceanul mă așteaptă agitat. E liniște astăzi, acea liniște care îmi place. Nu în jurul meu căci aici e zumzet. Scriu printre lacrimi, așa cum scriu când îmi e drag și dor. Astăzi sunt acasă și totuși departe. Astăzi sufletul meu e într-o altă destinație. Astăzi, sunt unde vreau eu să fiu, înconjurată de oameni pe care nu îi cunosc. Astăzi sunt în vacanță în orașul meu. Astăzi am cel mai grozav vibe posibil. Astăzi nu mă cunoaște nimeni și nu știu poveștile celor pe care îi salut. Astăzi sunt mai mult decât fericită. Și liberă. Astăzi respir cu sufletul.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*