Aș vrea să dau vina pe astenia de primăvară, dar sufletul meu nu are anotimpuri

Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar simt că mă sufoc. Simt cum mă scufund și în curând o să rămân fără aer și o să mă înec. Poate că în acest moment aerul meu e Cineva sau Ceva. Sau poate că aerul meu sunt eu și încep să mă pierd. Aș vrea să dau vina pe astenia de primăvară, dar sufletul meu nu are anotimpuri. Iar stările acestea nu pot să mi le explic. Poate că de vină e Cineva sau Ceva. Sau poate chiar eu.

M-am oprit puțin din goana asta spre viitor și m-am întrebat dacă sunt pe drumul cel bun, dacă deciziile pe care le-am luat în trecut chiar au fost cele bune, dacă viața mea ar fi fost mai mișto dacă aș fi ales altfel, dacă aș fi fost mai fericită, dacă aș fi iubit mai mult, dacă aș fi călătorit mai mult.

(After 3 weeks) Cred că am descoperit ce se întâmplă cu mine și de ce îmi lipsesc atât…poate pentru că îmi e prea tare dor de mine, poate că ceva din mine freamătăt[ să fie (re)descoperit, poate că acum sunt un diamant neșlefuit și am nevoie de o nouă călătorie singură ca să mă șlefuiască. Nu știu ce aștept și nu știu de ce nu îmi schimb mai repede lista de priorități astfel încât să pot să îmi încarc și mai mult sufletul de frumuseți. Sunt frustrată. Frustrată pentru că nu pot să călătoresc mai mult și îmi doresc să am atâția bani încât să pot să ajung în călătorii cu toți prietenii cărora le-am promis că ”într-o bună zi vom merge într-o vacanță împreună”.

Nu e chiar atât de simplu precum pare. Din exterior se vede super bine, că mă plimb tot timpul și nu prea stau pe acasă, dar nimeni nu știe cu adevărat toate sacrificiile făcute pentru a pleca cât mai mult și cât mai des. De ficare dată când ies cu cineva la o cafea, mă întorc acasă cu un bilet de avion pentru că mereu există câte o ofertă și câte o destinație nouă care așteaptă să fie descoperită. Îmi scriu destul de des prietenii că vor să călătorim împreună și nu mă lasă inima să îi refuz. Mereu găsesc câte o soluție, fac liste, planuri, studiez zboruri, oferte, văd cum pot să minimizez niște costuri și ajung să îmi pun visuri la comun cu niște oameni care ma devreme sau mai târziu îmi devin familie. Așa cum mi-am propus ca în fiecare an să călătoresc cel puțin o dată singură, așa am persoane cu care vreau să plec în cel puțin o vacanță pe an. (Anna, simte-te!) Când mă gândesc la o destinație anume, am deja în minte și oameni cu care aș putea merge acolo (spre exemplu, dacă e vorba de plajă clar plec cu soră-mea).

Deși îmi fac la începutul fiecărui an o listă cu destinațiile în care vreau să ajung în anul respectiv și pentru care să știu să caut oferte, lista e mereu deschisă și flexibilă, la fel și eu. Îmi place să îmi întreb prietenii unde își doresc ei să meargă și să mă adaptez după preferințele lor pentru că eu vreau ”oriunde” și sunt mari șanse ca ”acel loc” să se afle deja pe lista mea de dorințe…sau să poată fi adăugat, așa cum am făcut cu Londra și cu Liban.

Am început acest articol de 3 săptămâni (când nu știam ce e cu mine și nu știam să ies din starea aia nașpa de astenie a sufletului), timp în care nici nu am mai postat nimic pe blog (și am suferit și încă sufăr, dar promit că oricâtă treabă aș avea, o să îmi fac timp să îmi torn sufletul și călătoriile aici pentru că cineva, undeva așteaptă cu nerăbdare să mă citească), dar acum știu. Știu ce e cu mine și știu ce e de făcut. Mulțumesc, Mire, pentru că mi-ai oferit un imbold!

Simt nevoia să plec undeva unde nu mă știe nimeni, simt nevoia să rătăcesc pe o plajă, pe o insulă, printre palmieri și oameni care nu îmi știu povestea, sub un cer senin, lângă o mare nebun de albastră. Mi-am dat seama de un aspect super important pe care țin neapărat să îl împărtășesc cu voi: Banii pe care îi investesc în călătorii sunt tot la mine. Îmi pleacă de pe card și îmi ajung în suflet și în amintiri și în povești. Azi realizez cât de bogată sunt! Awesome, baby! I’m fucking rich!

Prin urmare, provocarea mea supremă e să împac prioritățile de adult responsabil cu dorințele de călător liber și, într-o bună zi, o să reușesc. Promit!


CITEȘTE ȘI:

1. Rezoluții 2019 – cât de mari și îndrăznețe îmi sunt planurile

 

2 Comments Posted

  1. I feeling you girl! Aceeași stare o am și eu, la mine știu că e depresia post-vacanță. Ești bogată, frumoasă și pe deasupra și deșteaptă! Călătorește fată dragă cât mai mult, cât mai departe posibil, cât mai des! Același lucru încerc să fac și eu! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*