AlexandraExistă oameni pentru care nu cobori nici măcar în fața blocului și oameni pentru care mergi până la capătul lumii.
Să ai pe cineva pentru care să pleci într-un alt oraș doar pentru a bea cafeaua împreună, să conduci în miez de noapte ca un nebun, să te trezești devreme pentru un apel video, să fii disponibil la orice oră din zi sau din noapte pentru orice banalitate, să te dezbraci de secrete și să îți deschizi inima pentru un om, asta înseamnă să iubești, altfel nu prea ai fi dispus de astfel de sacrificii. Să ai un om care să facă asta pentru tine, înseamnă să fii cu adevărat împlinit.
E o dovadă de curaj să îți pui încrederea în cineva și să te aștepți să nu te dezamăgească, pentru că majoritatea o fac în cel mai cumplit mod sau, cel puțin, așa ți se pare ție pentru că nu te aștepți tocmai din partea lor.
Capătul lumii nu e neapărat un loc, ci constă și în totalitatea sacrificiilor pe care ești dispus să le faci pentru persoana iubită. Capătul lumii reprezintă costul de oportunitate sau la ce renunți pentru a fi împreună, este suma alegerilor pe care le faceți ca să vă fie vouă bine, capătul lumii este doza voastră de iubire de care vă bucurați acolo unde sunteți doar voi și nu vă poate deranja nimeni.
Capătul lumii este banca pe care ați stat prima dată, este copacul sub care v-ați sărutat, este orașul în care fugiți să vă vedeți, este noaptea în care nu dormiți deși ziua următoare aveți o grămadă de treabă, esta camera de la ultimul etaj de unde se vede întreaga lume, este tot ceea ce aveți după ce închideți ușa după voi, este ceea ce vedeți atunci când vă priviți adânc în suflet, capătul lumii este tot ceea ce vă definește și tot ceea ce contează pentru voi.
Să fii pregătit să fugi la capătul lumii pentru cineva în orice clipă asta înseamnă să iubești. Să lași teama deoparte și prejudecățile, să nu îți pese de ce zic ceilalți și să îți urmezi inima, să fugi pentru un gram de fericire, acel gram care va face diferența în totalul amintirilor tale, care va cântări mai mult ca orice experiență. În rest, poți să găsești atât de multe scuze ca să nu te ridici din pat. Mă puteți contacta dacă sunteți în pană de idei. Știu o grămadă. Între timp, am renunțat să mai spun că nu am timp și să ofer explicații. Pentru unii oameni, un simplu ”nu” este de ajuns. Însă, a existat cândva un om pentru care mi-am făcut atât de des bagajul și am plecat. Am fugit la capătul lumii fără să mai privesc înapoi, fără să îmi pese câtă treabă am când mă întorc acasă, fără să conteze că e târziu. Am făcut din noapte zi și din zi amintiri. Am învățat să fiu eu și să îmi pun sufletul pe tavă.
Și aș face exact același lucru acum dacă aș știi că merită. Aș fi mai prudentă, dar aș trăi mai intens. Mi-aș pune în joc toate resursele dacă aș știi că ajung la capătul lumii și nu sunt singură. Căci am cunoscut singurătatea și prețul oricărui sacrificiu, am aflat cât valorează încrederea și cât de mult doare dacă o oferi persoanei nepotrivite. Dacă aș știi că el fuge la capătul lumii cu mine și după mine, i-aș face patul în sufletul meu și i-aș aduce cafeaua în fiecare dimineață. Până atunci fug singură spre orice direcție mă întreaptă harta.
Am avut un moment în care am simțit că mă regăsesc. Am știut că în el e o parte din mine și m-am simțit întreagă. Am fost la capătul lumii de puține ori, dar a meritat tot efortul. Și sper ca următorul drum să merite toată așteptarea. Căci există un om care va reuși să îmi atingă sufletul în ciuda zidului pe care l-am înălțat ca să nu îl mai găsească nimeni. Și acel cineva sper să aibă suficient curaj să plece în noapte pentru a mă recupera din fuga mea de mine și de restul lumii.
Mai presus de ”mi-e dor de tine” e ”vin să te văd”. De asta am nevoie. Cu dorul mă chinui de ceva timp.
Nu lăsa timpul să decidă. Decide tu! E posibil ca într-o bună zi să nu mai găsești drumul spre capătul lumii, să vrei să te întorci la ea, iar ea să nu mai fie acolo, să vrei să mergi la el, iar el să fie cu alta. Fă-ți bagajul azi și mută-te la capătul lumii cu acea persoană cu care ai vrea să îl împarți pentru tot restul vieții și încă o secundă în plus, acea secundă după care tânjești acum în timp ce citești.
