Oamenii vin în viața noastră doar pentru o perioadă și apoi pleacă

Oamenii vin în viața noastră doar pentru o perioadă, pot fi zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Unii pleacă definitiv, alții doar pentru un timp și apoi se întorc. Și de cele mai multe ori nu se întorc cei care am vrea noi să se întoarcă. Mai greu e cu cei care nu se întorc niciodată deși am fi în stare să dăm orice pentru asta. Însă, într-un final, toți pleacă. Cea mai mare greșeală pe care o facem este să credem că îi avem pentru totdeaună, că ei rămân acolo definitiv, că nu vor pleca niciodată. Și acest lucru atrage după sine consecințe grave: nu prețuim timpul pe care îl avem la dispoziție cu ei. Credem că mai există o ”data viitoare”, un ”mai târziu”, o altă zi în care putem să facem totul așa cum trebuie.

Un ultim mesaj, o ultimă îmbrățișare, acele cuvinte pe care am fi vrut de mult să i le spunem, dar nu am avut niciodată curajul. Uneori nu mai avem timp pentru ele. Pur și simplu, oamenii pleacă înainte de a ni se da șansa să mai schimbăm ceva. Și acest lucru doare cel mai tare: faptul că nu am avut ocazia să mai facem ceva. Acestă neputință pe care ne-o aruncă în brațe soarta e atât de grea și ne doboară atât de rău încât o să dureze ceva până ne vom reveni.

Oh, am pierdut mulți oameni și nu pentru că aș fi vrut. Unii au lăsat urme adânci în urma lor, mi-au brăzdat sufletul de lacrimi, am plâns mult, am regretat, m-am învinovățit, dar am învățat o lecție extrem de importantă. Am învățat să prețuiesc timpul pe care îl am alături de cei care sunt în prezent în viața mea.

Scriind acest articol realizez că sunt mulți oameni care au dispărut din viața mea pe nesimțite, nici măcar nu realizez când a fost ultima dată când am vorbit sau când ne-am văzut și de ce am încetat să mai facem asta. Pur și simplu, s-a întâmplat. Și nu le simt lipsa așa cum le-o simt celor care au plecat lăsând furtuni în urma lor. Plecarea lor m-a marcat într-un mod în care nu o să pot uita vreodată. Dar dincolo de acest lucru, rămân momentele frumoase pe care mi-a fost dat să le trăiesc alături de acei oameni, rămân zâmbetele, rămâne acea fericire adevărată pe care rar ne este dat să o simțim și sunt recunoscătoare pentru acest lucru.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii pe care i-am avut alături de mine și astăzi nu mai sunt, fără să mai plâng că au plecat, ci doar să mă bucur că au fost acolo cât au fost. Chiar și puținul timp în care au fost în preajma mea a fost un timp suficient ca să își lase amprenta în viața mea și să însemne ceva pentru mine.

Astăzi, mă simt liberă și eliberată. Și pregătită să mă focusez pe momentele pe care le trăiesc alături de cei care sunt astăzi lângă mine, alături de acei oameni care nu îmi spun ”sunt aici oricând” pentru că nu e nevoie să o spună, ci ei doar sunt. Nu sunt pregătită să îi pierd și nici nu cred că voi fi vreodată, dar le sunt datoare să prețuiesc fiecare moment pe care îl petrecem împreună.

Toți oamenii pleacă și nu ne este dat să știm când, nu contează când pleacă sau cum pleacă, important e să nu ne rămână în urmă vorbe nespune sau dorințe neîmplinite. Astăzi e momentul să profităm de acest timp. Pentru unii nu va mai exista un mâine.

 Toți oamenii vin în viața noastră doar pentru o perioadă. Viața noastră ar fi altfel dacă am înțelege cu adevărat acest lucru.