Cum gestionezi suferința? Despre magia oamenilor-liniște și a locurilor-liniște

”Când traversezi iadul, nu te opri! Continuă să mergi.”

Fiecare dintre noi va traversa la un moment dat, într-o formă sau alta, iadul. Unii mai intens. Alții mai des. Iar viața altora e pur și simplu un iad continuu din care nu știu cum să mai scape.

Nici nu știu dacă sunt în măsură să vorbesc despre asta. Nu-s nici psiholog, nici healer, nici vreo expertă în domeniu. Sunt doar un om care a traversat iadul cândva și care acum e bine, un om care a experimentat pierderi și care a învățat să gestioneze durerea. Sunt un exemplu de există liniște, pace și fericire după orice pierdere, după orice suferință.

Orice ai pierde în viață, important e să nu te pierzi pe tine, să nu îți pierzi încrederea în tine, în Dumnezeu sau în orice ai crede tu.

Când mi-am pierdut bunica, am plâns timp de jumătate de an, seară de seară. În pat, la duș, în magazin, pe plajă. Oriunde rămâneam singură. N-am plâns niciodată în fața mamei pentru că simțeam că trebuie să fiu puternică pentru ea. Am plâns de câte ori am simțit nevoia (mai puțin când era mama prin preajmă).

I-am păstrat amintirea vie. Deși ”persoana apelată nu poate fi contactată, vă rugăm reveniți”, am continuat să o sun și să-i povestesc diverse așa cum obișnuiam când era în viață. N-am înțeles niciodată de ce aproape toți câinii ei au avut același nume ”Bobiță” sau ”Doru” (ah, ce nume sugestiv). Când sunt singură pe stradă și mă urmărește vreun câine, îmi place să cred că e acolo nu ca să îmi facă rău, ci e trimis de ea ca să mă protejeze. E modul în care eu am ales să-mi gestionez frica de câini și, de cele mai multe ori, funcționează.

Cu cât traversezi iadul mai des, cu atât doare mai puțin. Pentru că te obișnuiești. Greșit. Nu-i niciodată același iad. Și doare atât cât îi permiți tu să te doară. E bine să îți iei puțin timp (atât cât ai nevoie) și să lași să te doară, să simți durerea până se consumă, să o simți cu fiecare por, cu fiecare bucată de suflet, până ce te eliberezi. Nu trebuie să te străduiești să fii puternic/ă tot timpul pentru că atunci când vei ajunge într-un moment de slăbiciune și vei capitula, te va lovi din plin toată acea durere reprimată.

Permite-ți să simți durerea!

E ca atunci când ai în frigider ciocolata ta preferată. Dacă o mănânci pe toată într-o noapte, la început o să simți că nu mai poți. Probabil nu vei mai avea ciocolată o lună, dar nici poftă nu vei mai avea o perioadă. Comparativ cu atunci când mănânci un cubuleț astăzi, unul peste 3 zile, altul peste o săptămână și tot așa. Ciocolata va rămâne acolo. Nu în aceeași cantitate, dar e tot acolo. Și va rămâne atât cât îi permiți tu să rămână.

Permite-ți să simți durerea până se consumă ca să nu te consume ea pe tine mai târziu!

Eu îmi permit să simt durerea și să o macin până trece ca să nu mă macine ea pe mine. Apoi mă înconjor de oameni-liniște și merg, de preferat singură, în locuri-liniște. Las durerea să se golească din cupa inimii mele și plâng până la ultima lacrimă până se spală toată cupa ca apoi să pot să torn în ea liniște, pace, armonie, fericire, iubire, abundență, echilibru, puritate. Și o las să se umple până dă peste ca să pot să răspândesc la rândul meu aceste esențe în univers. Și-mi place să vizualizez întreg acest proces.

Obișnuiesc să-mi iau energia de la oameni, de la pământ, de la soare, de la cer, de la mare, de la valuri, de la focul făcut în vârful muntelui, de la aerul sărat de pe plajă, de la briză, de la orice zâmbet primit sau oferit.

Fiecare loc are o anumită energie și atrage oameni cu aceeași energie. Din acest motiv nu putem simți sau regăsi liniștea, pacea, armonia și iubirea oriunde sau în oricine.

Ai grijă ce oameni lași să te înconjoare și în ce locuri mergi ca să nu îți tulbure esențele cu care te încarci!

Îmi place să cred că în oamenii-liniște locuiește Dumnezeu. Și că Dumnezeu e un Dumnezeu-liniște pe care îl găsesc la malul mării, pe o plajă pustie, ascultând valurile. Sau în vârful unui munte dirijând vântul. Îmi place să-l simt în orice liniște pentru că El Însuși este liniște.

Fie ca pacea, armonia, liniștea și iubirea să îți umple sufletul și să te înconjori cât mai des de oameni-liniște! Aceștia sunt rari și se găsesc departe de oamenii-zgomot.

Fii tu liniștea care calmează furtuna!

Și-atunci când simți că treci prin iad, nu te opri din mers!

Hugs & love