Ce e mai bine, SĂ FII sau SĂ AI?

Poate că existența noastră nu e despre ce facem, ci despre cum ne simțim după acele fapte, despre cum se simt cei din jurul nostru, despre cum îi facem noi să se simtă, despre bunătatea și frumusețea pe care o răspândim în jurul nostru. Nu contează atât de mult ce avem, ci ce facem cu ce avem, ce suntem și cum îi inspirăm pe alții să fie, cum îi ajutăm să fie.

Menirea noastră este să fim oameni buni, dar printre atâtea răutăți uităm acest lucru, uităm SĂ FIM și începem să ne dorim SĂ AVEM. Și credeți-mă că nu e greșit să avem mai mult sau să ne dorim să avem mai mult, ci faptul că AVEM mai mult decât SUNTEM, când ne pierdem pe noi, când nu mai adormim cu conștiința împăcată, când uităm să trăim cu adevărat. Când, pur și simplu, uităm pentru ce trăim. SĂ AVEM sau SĂ FIM? Cât timp avem inima plină nu e atât de rău să avem buzunarul gol, dar ar fi trist să avem buzunarul plin și inima goală. Ar trebui ca în timp ce ne umplem buzunarele să ne umplem și inimile de bunătate, pe care apoi să o răspândim în jurul nostru sub forma celor mai neînsemnate lucruri…un zâmbet, un salut, o faptă bună, o îmbrățișare, o încurajare, un compliment.

Un zâmbet dăruit cuiva la momentul potrivit poate face minuni. Nu trebuie să mă credeți pe mine. Trebuie să încercați voi și să observați cum lucrurile încep să se schimbe. Pentru că binele sau răul pe care îl facem se întoarce asupra noastră mai devreme sau mai târziu sub diverse forme, fie că le numim karma, efectul bumerangului, pură întâmplare, noroc sau ghinion, sunt doar faptele noastre care se reflectă în Univers și se întorc tot la noi, de cele mai multe ori, prin efectul bulgărelui de zăpadă, amplificate, pentru a le gusta din plin.

Bine sau rău? Să fim sau să avem? Să avem fără să fim? Să fim și să avem? Pentru că de noi depinde totul. De acțiunile noastre. De gândurile noastre. De alegerile pe care le facem.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*