Experiențe

Oamenii din viețile noastre sunt frunze și câteodată e toamnă

-Mi-e frig, a spus Pământul.

Atunci frunzele s-au desprins și l-au acoperit.

Poate că așa se întâmplă și cu oamenii când i se face frig lui Dumnezeu sau când se simte singur.

Poate că nu vom înțelege niciodată de ce unii oameni pleacă atunci când pleacă. Pentru că i-am fi vrut alături de noi mai mult timp.

Nu știu ce doare mai tare. Faptul că unii pleacă pentru că așa a fost să fie și nu mai este omenește posibil să-i mai vedem vreodată sau faptul că unii oameni aleg să ne părăsească și, deși am putea să îi vedem oricând, ei nu ne mai permit acest lucru.

Cert este că toți rămân doar o perioadă și toți atât cât este cazul. Oamenii apar în viețile noastre cu un scop și la momentul potrivit. Și tot așa dispar. Ca să facă loc altor oameni. Ca să ne provoace toamnă în suflet și să ne învețe să aducem primăvara. Ei vin, își spun povestea și pleacă. Nimeni nu rămâne pentru totdeauna. Nici măcar noi. Pentru alții, noi suntem cei care plecăm. În întuneric până și umbra ne părăsește. Ce așteptări să mai avem de la oameni?

Durerea ce rămâne în urmă e nemăsurabilă. Golul rămas, deși pare de neumplut, trebuie umplut. Cu un alt om, cu o pasiune, cu un scop, cu iubire. Cu orice ne păstrează sufletul viu. Asta nu înseamnă că înlocuim tot ce a însemnat omul respectiv pentru noi cu altceva. Pentru că ce a însemnat el pentru noi rămâne și se depozitează în alt loc din suflet. Înlocuim doar prezența acelui om de care nu vom mai avea parte niciodată. E ca atunci când seacă apa dintr-o fântână. Trebuie să-i aduci apă proaspătă. Sau să sapi altă fântână. Nu poți să-ți lași sufletul să rămână o fântână seacă ce nu mai poate fi folosită niciodată. Nu poți să-ți lași sufletul să moară puțin câte puțin, cu fiecare gol ce se adună.

Nu poți controla momentul când un om pleacă din viața ta, dar poți controla cât timp îți lași în suflet golul pe care absența acelui om îl provoacă. Și cu cât e mai important omul respectiv pentru tine, cu atât golul va fi mai mare.

Diminețile în care ne trezeam zâmbind când ne aducea cafeaua proaspăt aburindă. Felul acela de mâncare pe care nimeni nu îl va mai găti vreodată la fel de bine. Pătura pufoasă cu care ne învelea când adormeam cu laptopul în brațe sau cu capul pe birou. Dulceața de vișine pe care o adăuga pe clătitele fierbinți. Parfumul acela care și astăzi i se ascunde în haine. Dulapul în care încă mai are pantofii. Apusurile pe care le-am savurat împreună. Paharele de vin cărora le-am pierdut șirul. Poveștile la ceas de seară despre toate și despre nimic. Și poate că nu ne vom mai trezi niciodată dimineața devreme la mare să vedem răsăritul cu altcineva. Nici nu ne vom mai așeza vreodată pe ultima bancă de pe a treia alee din parc. Nu vom mai râde la multe glume o perioadă. Îi vom îmbrăca hainele sau ne vom cufunda fața plină de lacrimi în ele și vom rămâne acolo pe marginea patului până dimineața.

Până într-o zi când toamna va avea din nou aromă de cafea și frunze căzute pe asfaltul încă umed de ploaie. Când pe partea dreaptă patul nu va mai fi gol. Când dimineața altcineva ne va zâmbi și la capătul firului o să ne răspundă cineva zâmbind. Când pașii noștri vor învăța altă adresă și inima va tresări la alt nume. Până-ntr-o zi când totul va avea sens din nou. Când diminețile vor fi mai luminoase și toamna va fi din nou frumoasă. Și poate că și copacii se vor îmbrăca în straie noi și vor fi mai falnici ca niciodată.

Și nici nu-ți vei da seama când ai început să te vindeci de toată acea durere.

Un lucru e sigur. Când un om îți provoacă o toamnă în suflet, nu trebuie să zăbovești prea mult până să-ți aduci primăvara. Ai dreptul la ea.

Ia-ți cât timp ai nevoie să-ți plângi toată durerea. Stai singur o perioadă. Sau înconjoară-te de oameni. Stai în liniște sau în gălăgie. Ține un moment de reculegere. Sau mai multe momente. Fii singur cu durerea ta, recunoaște-o, confrunt-o și apoi permite-le altor oameni minunați să-ți treacă pragul.

 

Hugs & love

𝓐.


S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:

  1. Cum gestionezi suferința? Despre magia oamenilor-liniște și a locurilor-liniște

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *