AlexandraAm ajuns pe Platoul Bucegi la început de toamnă când frunzele tremurau de uimire, iar soarele începea să fie timid. Până și copacii începuseră se se emoționeze. Am surprins toamna dansând cu vara prin pădure acel ultim vals suav înainte de a strecura spre alte zări. Un foșnet lin în verde crud. Sau verde înainte de retragere.
Cheile Zănoagei
Stânci încărcate de brazi semeți și hău deopotrivă. Drumuri pe alocuri neasfaltate care te îmbie mergi încet, să-ți faci timp să admiri peisajele ireale. Aici, natura nu vrea să te grăbești. Ți-ai trăit suficientă viață pe repede-înainte. Nici semnal la telefon nu e. N-ai nevoie. Ai venit să te conectezi cu natura așa că te vei ghida după regulile ei. Tragi aer în piept. Aer curat de munte. Aer încărcat de emoție. Înspiri. Expiri. E cadoul pe care ți l-a pregătit Universul. Timpul. Timp să reflectezi. Timp să admiri. Timp să te bucuri. Timp să te lași uimit de frumusețea ce te înconjoară, să-ți umpli sufletul de frumusețe. Tu, om veșnic grăbit, ai primit timp!
Lacul Scropoasa
Există oare în țară un alt lac mai instagramabil decât Scropoasa? Poate Lacul Ochiul Beiului de pe Cheile Nerei sau Lacul Albastru de la Baia Sprie. Un spectacol de culori irezistibil. Testul suprem al fascinației. Un colț de natură desprins din basme ce pare atât de ireal încât mai degrabă te întrebi dacă te-a cuprins și pe tine basmul decât să crezi că asta-i realitatea. Un loc de poveste, un loc magic, unde culorile se ghidează după legi neștiute de noi, muritorii, iar lacul oglindește stâncile încărcate de vegetație. Mușchi și copaci deopotrivă de reflectă în apă și își lasă culorile să plutească. Albastrul este inundat de un verde smarald cu forme de frunze. Până și cerul se minunează de asemenea frumusețe. Mulțimi de oameni se adună în tăcere întrucât nimeni nu vrea să risipească magia. Atmosfera e încărcată de mireasmă dulce de uimire. Asistăm fascinați la cea mai frumoasă radiografie a naturii, la standarde înalte de beatitudine și frumusețe întrucât cel mai feeric loc din Univers e chiar inima Bucegilor.
Lacul Bolboci
Lacul Bolboci este un lac de baraj artificial de pe râul Ialomița. I se mai spune și ”marea din Bucegi” și-n zilele lui bune oglindește cerul. Pe suprafața apei se vede un tablou întors al munților. Frânturi de cer îl completează. Norii se privesc și ei. Nu se grăbesc ca să nu strice farmecul locului. Aici n-am zăbovit prea mult. Am tras aer în piept, am respirat adânc toată frumusețea, am studiat norii așezați pe oglinda lacului și am zâmbit. Muntele și-a câștigat dreptul la mare.
Turbăria Lăptici
Turbăria Lăptici nu e chiar atât de populară, dar e de o frumusețe rară și concurează pentru a fi unul dintre cele mai instagramabile locuri din țară. Este o arie protejată de interes național, ascunsă în Parcul Natural Bucegi, județul Dâmbovița – comuna Moroeni, foarte aproape de Lacul Bolboci. Practic este o mlaștină cu mușchi, ierburi, molizi, unde a fost amenajat un poduleț de lemn pentru ca vizitele turiștilor să nu afecteze vegetația.
Eram doar noi în tubărie. Ne-am avântat pe potecile de lemn înălțate deasupra vegetației. Un fel de catwalk tremurat. Am urmat calea indicată de molizi și am ascultat sunetul naturii. Acea liniște perfectă cu note înalte de greieri și alte vietăți. O liniște desprinsă din rai în acest colț verde pe care toamna l-a acaparat să-l picteze așa cum numai ea știe mai bine. Ne-am întins pe spate pe podul de lemn și am admirat cerul brăzdat de avioane. Din când în când, mai intra câte un nor în cadru și încercam să îi ghicim forma. Timpul se oprise în loc pentru noi. Sau poate turbăria e un spațiu atemporal unde vegetația de dezvoltă într-un ritm numai de ea știut și nu îi mai pasă dacă e noapte sau zi ori cine îi trece pragul. Sau poate așa știe ea să stea mereu în așteptare ca o operă de muzeu ce-și așteaptă vizitatorii. Liniște. O liniște ce ne-a lăsat muți de uimire. N-am vrut să deranjăm prea mult cu sunete sau mișcări prea bruște. Am fost și noi parte din liniște. N-am vizitat turbăria. Am trăit-o.
Cabana Dichiu
La Cabana Dichiu am ajuns la timp pentru spectacolul măreț de liniște și culoare oferit de soare în retragerea sa glorioasă spre alte zări. O priveliște care îți taie răsuflarea. Acolo, deasupra lumii, ancorați în munte și atât de aproape de cer. În jur doar câinii jucându-se și noi așezați în primul rând pentru apus. Am privit întreaga scenă cu uimire și entuziasm. Am așteptat ca soarele să-și picteze calea, să se coloreze cerul și am asistat la o coborâre lentă dincolo de munți, pe un covor roșu și apoi o liniște deplină. Liniște și răcoare. Treptat, s-a instalat frigul și ne-am retras la căldură în cabană. Citisem că ar fi renumită pentru bucatele alese, dar Dumnezeule, cât de gustoasă a putut să fie mâncare! Dincolo de orice expresie sau descriere.
Răsăritul a fost pur și simplu magic. Lumina se revărsa peste munte într-o nuanță caldă, aurie de parcă îmbrăca brazii în strălucire. Pe o bancă, sus, admiram totul în deplină tăcere, la cafea cu Dor. Ieșisem în pijama, urmate de câini. Liniștea a fost curând risipită de un lătrat sacadat spre hău.
Experiența de la Dichiu a fost la înălțime atât la propriu (întrucât se află la altitudinea de 1600 m) cât și la figurat.
Peștera Ialomiței
Cunoscută și sub numele de Peștera Regilor, Peșterea Ialomiței este situată în comuna Moroieni, la altitudinea de 1660 m. Fiind aflată în stadiul final al evoluției, iar procesele de formare a structurilor calcaroase sunt încheiate, acest lucru a permis amenajarea aproape integrală a acesteia pentru accesul vizitatorilor. Peștera este împărțită în galerii și săli și permite accesul până în punctul numit ”Altar”. Sunt amenajate trotuare și scări de lemn. Temperatura aerului variază între 9 și 12 grade și poate fi vizitată în orice moment al anului.
Sfinxul și Babele
Sfinxul este o formațiune de piatră cu aspect uman, în timp ce Babele au forma unor ciuperci. Sunt situate într-un loc încărcat energetic de pe Platoul Bucegilor. Circulă zvonuri conform cărora în apropiere se află o mină de uraniu părăsită după Al Doilea Război Mondial. Istoricii afirmă că Sfinxul este reprezentarea unui divinități supreme. Sfinxul din Bucegi se aseamănă cu Marele Sfinx de la Giza din Egipt.
Babele sunt ”martori de eroziune” ce s-au format datorită eroziunii eoliene (vântului), cu sprijinul apei, înghețului și dezghețului. În strânsă legătură cu Sfinxul, Babele sunt denumite ”altarele cioplite din Caraiman”, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii.
Crucea Caraiman
Crucea Caraiman se înalță impunătoare ca un omagiu adus eroilor români ce au pierit în Primul Război Mondial. Cu o înălțime de 39,3 metri, se află în apropierea vărfului Caraiman, la o altitudine de 2291 m. Aceasta a fost construită între anii 1924 și 1928 pentru a cinsti memoria celor 30.000 de militari români ce au căzut în luptele de pe Valea Prahovei. În 2013, monumentul comemorativ a fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume situată pe vârful unui munte.
Când te contopești cu natura primești liniștea de care viața ta are nevoie. Te încarci de uimire, de frumusețe și de recunoștință. Nu mai ești omul care a plecat de acasă. Te întorci schimbat. Te întorci îmbogățit. Pentru că Universul știe ce să îți ofere și-ți oferă din abundență dacă ești pregătit să primești.
S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:
[…] Transbucegi și împrejurimile unde liniștea vorbește […]
[…] Transbucegi și împrejurimile unde liniștea vorbește […]