”Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.”

George Coșbuc – Vara

Cred că eram în clasa a 4-a sau a 5-a când m-am îndrăgostit prima dată de România lui Alexandru Vlahuță și de Ceahlăul lui Coșbuc descris în poezia Vara. Și cumva, dintre toți munții, Ceahlăul s-a cuibărit frumos în sufletul meu și a trezit în mine o dorință puternică de a-l întâlni. Nu-s vreo munțomană. Mereu am iubit marea mai mult decât muntele și asta pentru că îmi oferea o liniște aparte, o liniște pe care nu știusem să o caut și în munți. Sau nu îndrăznisem. Pentru mine albastru nu era culoare, ci un soi de liniște. Apoi am văzut de undeva de sus, o explozie de nuanțe de verde pe întreg cuprinsul și-am înțeles că toate culorile sunt liniște dacă știi cum să le privești.

Simt o imensă presiune asupra mea acum când scriu despre Ceahlău că poate nu o să am cuvinte îndeajuns cât să exprim ce a însemnat pentru mine această experiență.

Când l-am văzut din depărtare, am știut că e el. L-am simțit ca un magnet ce-mi atrage privirea spre cea mai frumoasă culme. Impozant. Tentant ca orice provocare. Era tot numai limite de depășit. Un uriaș cu fruntea-n soare.

Ne-am cazat la Taverna Ceahlău din Durău, urmând ca ziua următoare să începem ascensiunea. Planul era să pornim dimineața devreme sau, cel puțin, înainte de prânz, însă am mai avut niște lucruri de pus la punct și am plecat la drum în jurul orei 2. Am optat pentru traseul 4, bandă roșie: Stațiunea Durău (altitudinea de 780 m) – Cabana Fântânele (1230 m) – Cușma Dorobanțului – Stânca Panaghiei – Cabana Dochia, probabil cel mai ușor sau, mai bine zis, cel mai neexpus traseu. Mno…dacă acesta e cel mai ușor, nu vreau să știu cum sunt celelalte. Teoretic, ar fi trebuit să facem în jur de 3 ore – 3 ore și jumătate, probabil în ritm alert. Noi am făcut vreo 6, cu destule pauze de odihnă, de cafea, de poze. Ce-i drept eram și obosiți după Piatra Singuratică. Diferenţă de nivel este de 1180 m, iar lungimea traseului de 7,3 km.

Am lăsat mașina în parcarea Parcului Național Ceahlău, am achitat taxa de vizitare a parcului și anume 6 lei pentru adulți, 3 lei pentru elevi/studenți/pensionari și am pornit la drum.

Ce iubesc eu pe munte e faptul că oamenii se salută atunci când se întâlnesc, deși nu se cunosc, își zâmbesc, își adresează întrebări, uneori chiar rămân și la povești de parcă s-ar cunoaște de-o viață. Muntele apropie oamenii, îi schimbă, îi face mai buni, mai atenți la cei din jur, mai zâmbitori, aș crede că-i seacă de toată energia negativă și îi umple de energie pozitivă, de liniște, de pace, de armonie. E un aer mistic greu de descris în cuvinte, o aură care se așează pe capul celor care-l urcă.

Pe alocuri, traseul mi s-a părut destul de abrupt și obositor, însă nu imposibil de parcurs și, privind în urmă, e o experiență pe care aș repeta-o oricând. Privind partea bună a lucrurilor, am urcat prin pădure și a fost răcoare. Am făcut popas de cafea la Cabana Fântânele (situată la altitudinea de 1230 m) și numeroase alte popasuri pe traseu pentru gustări, poze și tras sufletul. Priveliștea e înălțătoare și de la bază privind spre vârf și de sus admirând tot cuprinsul.

Cabana Fântânele

Ne-am retras la cabană pentru apus (soarele apune în spatele cabanei și am ridicat drona ca să îl admirăm. probabil se vede minunat de la steagul de pe Vârful Toaca), urmând ca ziua următoare să urcăm scările până sus de tot.

Cabana Dochia dispune de o capacitate de 101 locuri de cazare dispuse astfel:

  • 8 camere de 4 persoane cu baie proprie – 280 lei/camera/noapte
  • 1 camera de 6 persoane – 60 lei/pers.
  • 2 camere de 7 persoane – 60 lei/pers.
  • 1 camera de 14 persoane – 60 lei/pers.
  • 1 camera de 16 persoane – 60 lei/pers.
  • 1 camera de 19 persoane – 60 lei/pers (prețuri verificate în septembrie 2021).

De asemenea, are și un restaurant cu meniu a la carte, terasă, internet pe terasă și în restaurant, saună și ciubăr și o superbă vedere spre răsărit.

Adultul responsabil din mine care a uitat cum sunt nopțile albe din tabere ar vrea să spună că toată noaptea a fost un du-te-vino continuu pe holuri și nu ne-am odihnit cum ar fi trebuit, am mai nimerit și în perioada cu renovări și ne-a trezit o bormașină dis-de-dimineață. Dar vorba aia…cine se duce la munte să doarmă? Ne-am trezit să vedem răsăritul și apoi ne-am întors în cameră să mai dormim, urmând să facem scările după micul dejun.

Ceața se întindea peste munți ca o vată de zahăr de un alb impecabil. De undeva din depărtare, de la linia orizontului cerul începea să prindă culoare. O explozie de roșu, galben și portocaliu anunța sosirea astrului. Iar noi, într-o liniște deplină, înghețați de frig, îl așteptam cu ardoare. E ceva fascinant la răsărituri și apusuri, ceva dincolo de nuanțele cerului și de eleganța soarelui, ceva ce se trezește în noi atunci când asistăm la spectacolul naturii, un freamăt sau poate un dor de propriile înălțări pe bolta vieții.

Vârful Toaca este al doilea cel mai înalt vârf al Masivului Ceahlău (1904 m), după Ocolașul Mare (1907 m), însă este principala atracție turistică atât datorită scărilor, cât și formei piramidale. Scara către vârf are 500 de trepte și poate fi urcată în aproximativ 15-20 min. Priveliștea de sus e absolut fascinantă și merită tot efortul.

Piramida holografică din Ceahlău

Dacii credeau că aici este lăcașul zeului Zalmoxis, iar Ceahlău este considerat al doilea munte sfânt al creștinătății, după Muntele Athos din Grecia, iar în lume există 3 munți sfinți ce poartă același hram – Schimbarea la Față (6 august): Ceahlău, Athos și Muntele Tabor din Israel.

În acestă zi, la răsărit, apare și fenomenul denumit Piramida holografică din Ceahlău, a cărui explicație o oferă domnul Mihai Marin: „E o compunere de patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, datorită poziţiei soarelui, umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide“.

Muntele poate fi urcat pe unul din cele 8 trasee turistice:

  • Traseul nr. 1: Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutul Rosu – Piatra cu Apa – Detunatele – Cabana Dochia. Marcaj: banda albastra. Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 h la urcare; 2 h 30 min la coborâre. Diferenţă de nivel de 1070 m. Lungime de parcurs de 5,6 km. Grad de dificultate mediu.

  • Traseul nr. 2: Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutul Rosu (La Arsuri) – Paraul Izvorul Alb – Stanca Dochia – Jgheabul cu Hotaru – Cabana Dochia. Marcaj: triunghi albastru. Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 ore la urcare; 2 h 30 min la coborâre. Diferenţă de nivel de 1020 m. Lungime de parcurs de 5,7 km. Grad de dificultate mediu.

  • Traseul nr. 3: Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Platoul Ocolasului Mic – Cabana Dochia. Marcaj: banda roşie. Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 ore la urcare; 3 h la coborâre. Diferenţă de nivel de 1220 m. Lungime de parcurs de 6,9 km. Grad de dificultate mediu.

  • Traseul nr. 4: Statiunea Durau – Cabana Fantanele – Cusma Dorobantului – Stanca Panaghiei – Cabana Meteo – Varful Lespezi – Cabana Dochia. Marcaj: banda roşie. Timp de parcurs: 3h – 3h 30 min la urcare, 2 h 20 min la coborâre. Diferenţă de nivel de 1180 m. Lungime de parcurs de 7,3 km. Grad de dificultate mediu.

  • Traseul nr. 5: Staţiunea Durău – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea – Poliţa Ariniş – Piciorul Şchiop – Cabana Dochia. Marcaj: cruce roşie. Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 h. Diferenţă de nivel de 1240 m urcare şi 310 m coborâre. Lungime de parcurs de 7,5 km. Grad de dificultate: mediu.

  • Traseul nr. 6: Sat Neagra – Piciorul Negrei – Poiana Văratec – Poiana Maicilor – Ocolaşul Mic – Cabana Dochia. Marcaj: cruce albastră. Timp de parcurs: 6 – 7 h. Diferenţă de nivel de 1250 m. Lungime de parcurs de 14,6 km. Grad de dificultate mediu.

  • Traseul nr. 7: Bicazu Ardelean – sat Telec – Confluenţa Bistrelor – Curmătura „La Scaune ” – Curmătura Stănile – Cabana Dochia. Marcaj: banda albastră. Timp de parcurs: 5 h – 5 h 30 minDiferenţă de nivel de 1225 m. Lungime de parcurs de 19,9 km. Grad de dificultate: mediu.

  • Traseul nr. 8: Cabana Fântânele – Poiana Nicanului – Poiana Viezuri. Marcaj: triunghi galben. Timp de parcurs: 1 h. Diferenţă de nivel de 230m (urcare total 180m, coborâre totală 230m). Lungime de parcurs de 2,3 km. Grad de dificultate: uşor.


S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:

  1. Traseu Piatra Singuratică și sfaturi cum să vă feriți de fulgere pe munte

S-ar putea să-ți placă și:

2 comentarii

  1. Cat de frumos!!!! Nici n-am zis ca sa ratez si anul asta Ceahlaul, dar uite ca deja e tarziu si nu mai e vreme. Absolut superbe imaginile, voi de asemenea si-ti foarte multumesc pentru informatii. Voi reveni aici cand o sa ajung si eu acolo.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *