Atracții turistice din Transilvania | Comorile Ținutului Secuiesc

Dacă nu ninge, nu-mi place iarna. Nu-mi place frigul și-aș fi dat orice să mă teleportez pe o insulă exotică, să mă intind pe nisipul fierbinte, sub un palmier, cu un Mojito. Simțeam în mine un dor nebun de a cutreiera lumea, de a explora fiecare colțișor, de a descoperi locuri noi și frumuseți noi. Simțeam că mă sufoc dacă mai rămân o singură în casă, în același oraș căruia îi știu fiecare metru pătrat de asfalt și fiecare smoc de vegetație.

Și așa am ignorat toate temerile mele legate de vreme și am pornit alături de Andra spre un ținut de poveste într-o perioadă a iernii în care nici soarele n-a vrut să ne zâmbească, nici zăpada să zăbovească prea mult. Cerul s-a menținut în mare parte alb-plumburiu. La un moment dat, am zărit un strop de albastru. Câțiva fulgi de zăpadă s-au grăbit să sărute pământul. Frigul și-a spus cuvântul. Aș fi vrut să fie vară. Cu siguranță, toate aceste locuri au un farmec aparte vara, la apus sau în lumina caldă a toamnei, dar dacă au reușit să ne impresioneze acum, pe tot acel fundal gri, aș vrea să mă întorc să văd totul într-o explozie fantezistă de nuanțe pentru că Transilvania asta are un potențial uriaș. Pardon, URIAȘ.

Îaninte de toate, să vă povestesc puțin despre Andra. Mi-a scris în primăvara aceastui an că m-a descoperit pe blogul Ioanei unde povesteam despre viața de digital nomad și că a îndrăznit să-mi solicite să arunc un ochi pe blogul ei proaspăt scos în lumina digitalului întrucât este la început și nu știe dacă ce face este bine sau nu. De atunci, am rămas prietene și iată că în iarnă am pornit în prima noastră aventură împreună prin România. Am mai planificat noi ceva între timp, dar nu s-ar aliniat astrele și Universul ne-a vrut împreună prin Transilvania, pe o vreme pe care amândouă trebuia să învățăm să o iubim.

Vulcanul Stins Racoș

Mereu mi-am imaginat că o să ajung la Racoș în cea mai caldă zi de toamnă, undeva la apus, și voi savura un cappuccino fierbinte privind acel spectacol de culori ce se dă pe nisipul roșiatic. Vedeam o lumină portocalie coborându-se pe pământ, strecurându-se printre smocurile verzi ce-mi amintesc că încă suntem pe Terra. N-am mai fost până acum pe Marte și, cu siguranță, nici nu voi ajunge vreodată, dar Racoș mi-a fost de ajuns să spun că am parcurs o călătorie prin Univers. Pășeam încet ca să nu tulbur echilibrul solului. Vedeam în jur doar roșu și negru. Un tărâm marțian absolut fascinant, acoperit de lavă bazaltică răcită și pâlcuri de conifere.

Multă vreme craterul vulcanului a fost exploatat pentru zgură, însă din 2005 întreaga zonă a fost declarată arie protejată prin lege și lucrările au încetat. De asemenea, castelul Bethlen și toată comuna Racoș au la bază piatră ponce și alte roci rezultate din erupția vulcanului.

La Racoș au avut locul utimele activități vulcanice de pe teritoriul României și totodată ultimele erupții bazaltice cuaternare ale munților Carpați.

Lacul de Smarald

Lacul de Smarald oglindește rocile bazaltice și cerul și-n zilele lui bune are o nuanță superbă de verde-smarald, de unde și denumirea. Oficial, el este Lacul Brazi și are o adâncime de 10 m. S-a format din acumularea apei de ploaie și din topirea zăpezilor, după încetarea activității de exploatare din zonă.

Coloanele de Bazalt de la Racoș

Coloanele de Bazalt sunt pereți verticali alcătuiți din coloane paralele de bazalt, înalte de 10-15 m, ce s-au format prin răcirea rapidă a lavei vulcanice.

Cetatea Rupea

Pe drumul care leagă Brașovul de Sighișoara, Cetatea Rupea se înfățișează ca un edificiu impunător înălțat pe un deal de bazalt. Prima sa atestare documentară este din 1324, fiind astfel una dintre cele mai vechi fortificații ale României.  În 1599, a fost asediată de trupele lui Mihai Viteazul, în drum spre Șelimbăr, întrucât comunitatea de acolo nu era de acord cu unirea celor trei principate Transilvania, Moldova și Țara Românească, pentru care milita voievodul. În secolul al XVIII-lea, din pricina epidemiei de ciumă, populația s-a retras în cetate.

Pe scările ce duc la cetate era încă toamnă. Un covor de frunze arămii acopera pământul. Jur împrejur era așternută liniștea unei dimineți de luni dintr-o iarnă nu tocmai prietenoasă cu turiștii. Cetatea pare că veghează întreg orașul. De acolo de sus, se văd toate casele perfect aliniate, cu acoperișuri identice și străzi paralele.

Satul colorat Viscri

Indiscutabil, mai sunt și alte sate colorate prin România, unele mai frumoase ca altele, însă Viscri a atras atenția și a devenit atât de celebru după ce prințul Charles și-a cumpărat o proprietate aici. Ce-i dă cu adevărat culoare satului, nu-i vopseaua de pe ziduri, ci atmosfera încântătoare, zumzetul turiștilor și ospitalitatea localnicilor ce au făcut dintr-un sat modest un adevărat muzeu în aer liber cu care se mândresc teribil. Noi am avut nenorocul să găsim satul pustiu, asediat de gerul iernii. Pe ulițe, doar rațele și gâștele mai îndrăzneau să se plimbe agale.

Aș vrea să revenim într-o primăvară cu copaci înfloriți și soare din belșug pentru o supă cremă de roșii cu ardei copt, un gulaș de vițel cu găluști pufoase și tartă cu fructe din livadă. Yummy, un deliciu! Sper din tot sufletul să revin asupra acestui articol și să îl îmbogățesc și cu această experiență.

Sighișoara

Orașul și-a păstrat farmecul medieval până astăzi și este o încântare să-l descoperi în orice anotimp. Cetatea Sighişoara este considerată cea mai mare cetate medievală din Europa ce a fost locuită fără întrerupere, dar şi cea mai bine păstrată cetate orășenească din Transilvania, cel mai atrăgător şi mai complet ansamblu urban medieval din România. În 1999 a devenit patrimoniu mondial al UNESCO.

Salina Praid

Baza de agrement se află la adâncimea de 120 m. Aici se află un loc de joacă pentru copii, un parc de aventură cu tot felul de trasee provocatoare, un restaurant ce poate găzdui 300 de persoane și o biserică pentru toate confesiunile sau mai precis un loc de rugăciune.

Lacul Ursu

Lacul Ursu din stațiunea Sovata deține trei recorduri mondiale: cel mai mare lac helioterm din lume (adică  suprafața lacului se formează un strat izolator de apă dulce care păstrează căldura în apa sărată și în plus, împiedică iradierea căldurii în atmosferă), singurul lac căruia i se cunoaște data la care s-a format și singurul lac cu apă sărată care este înconjurat de o vegetație bogată.

La Sovata am ajuns pentru prima dată în vara anului 2007. Lacul Ursu era înconjurat de un verde intens, iar aglomerația era stăpână pestre toată stațiunea. Îmi amintesc că mă enerva teribil faptul că în orice fotografie îmi apăreau o mulțime de alți oameni și nu reușeam să prind cu cadru curat. Ei bine, acum nu era nimeni pe drum. Nimeni pe lac. O stațiune întreagă doar a noastră. Majoritatea magazinelor închise. Totul pustiu. Și apoi, câțiva fulgi de zăpadă s-au gândit să însuflețească atmosfera. Cafeaua se răcise de mult și nu aveam o probleme cu faptul cafeaua rece atâta timp cât voi avea un kurtos fierbinte alături. Și l-am găsit! Nu-mi imaginam să ajung în Ținutul Secuiesc și să nu găsesc măcar un kurtos. Am trecut peste tot frigul și tot cerul mohorât.

Inima lui Iisus

De departe, am zărit statuia în vârful dealului Gordon, impunătoare, veghind asupra întregului cuprins. Este cea mai mare statuie a Lui Iisus din Europa de Est, având o înălțime de aproximativ 22 m și a fost ridicată în anul 2011 între Odorheiul-Secuiesc și Praid. Statuia este construită din fier și oțel inoxidabil, iar în interiorul acesteia se află scări metalice, spiralate, pe care se poate urca până sus, în cap. Sunt convinsă că priveliștea este absolut senzațională, însă a fost mult prea frig ca să ne și convingem de acest lucru.

Drumul prin pădure a fost ceva de vis și ne-am bucurat teribil că am fost doar noi și nu ne-am intersectat cu alți turiști pentru că am putut face mai multe opriri ca să ne bucurăm cu adevărat de peisaj.

Dealul Jézuskiáltó

Jézuskiáltó se traduce prin „Strigarea lui Isus”, iar crucea ridicată aici comemorează amintirea celor 144 de eroi căzuți la datorie în Primul Război Mondial. Legenda spune că aici ar fi reușit localnicii să înfrângă tătarii întrucât ecoul râsună până în vale, iar aceștia au strigat numele lui Iisus, sunetul amplificat ajungând până la tătarii care au crezut că se vor confrunta cu o armată numeroasă în fața cărora nu ar fi avut nicio șansă de câștig.

Din păcate, n-am reușit să mai ajungem și aici, dar m-aș bucura tare să savurăm un apus pe deal în viitorul apropiat.

Lacul Sfânta Ana

Este singurul lac vulcanic din România. Deși se află pe teritoriul județului Harghita, drumul prin pădure șerpuiește la un moment dat și prin Covasna. Am traversat culoarul toamnei, cu frunze arămii căzute pe marginea drumului și copaci aproape goi, apoi ne-a acaparat un val de ceață și am deslușit brazi înzăpeziți. Mașina am lăsat-o în parcare (25 lei/3 ore), urmând să mai parcurgem pe jos 1,5 km. Lacul l-am găsit înghețat, într-o liniște totală și-ntr-un nebun de alb. Un pastel de iarnă absolut fascinant.

Izvorul Muntelui

În ochii mei, Izvorul Muntelui este superlativul absolut al verdelui crud și-al liniștii, un loc încărcat cu verdeață în anotimpul corespunzător și aer tare de munte, un echivalent al peisajului alpin, un loc magic unde pe poți relaxa oricând la un picnic pe iarba verde de la poalele muntelui.

Sania trasă de câini husky în Miercurea Ciuc

Există 3 categorii de ture: pentru începători (traseu de 3-4 km cu 8 câini, rezervări pentru minim 5 persoane), pentru avansați (traseu de 15-20 km cu 6 câini, 1-2 persoane) și extrem (traseu de 30-40 km cu 2 escorte, 6-8 câini, iar turul durează toată ziua). Rezervările trebuie făcute cu cel puțin 3 zile înainte pentru a fi planificat traseul în funcție de vreme. Mai multe detalii și prețuri găsiți aici.

SKIGYIMES Alpine Coaster

În comuna Lunca de Sus a fost amenzajat primul bob pe șine din România pentru iubitorii de adrenalină. Cadrul este absolut sublim și se asemănă cu peisajele alpine din Austria și Elveția. Detalii și prețuri găsiți aici.

Gazda noastră pentru acest circuit a fost Rosie de la The Magic Cottage, județul Harghita, despre care abia aștept să vă povestesc în articolul următor și vă voi lăsa aici și un link.

Ne-am bucurat tare că nu ne-am întâlnit cu nimeni în niciun loc. Am fost doar noi două și-o liniște totală la fiecare obiectiv turistic. Am avut timp să savurăm fiecare colțișor, pe îndelete, să ne bucurăm de fiecare peisaj, de fiecare loc, de fiecare minut, fără să simțim presiunea cuiva care așteaptă la rând pentru o poză, fără să ne apară cineva în cadru, fără să ne grăbească nimeni.

Hugs & love,

?.

---

S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:

1. 7 idei de circuite turistice de parcurs prin România | Road trips

2. Transylvania Rosie’s Retreat | The Magic Cottage