Alexandra‘Welcome to my house! Enter freely. Go safely, and leave something of the happiness you bring’. Bram Stoker
21 decembrie 2020, Ocna de Jos, comuna Praid, jud. Harghita
De cum părăsim drumul principal, viața satului se deschide înaintea noastră ca o carte de povești. Toamna a lăsat pomii goi, iar frigul a lăsat străzile goale. Am pornit pe un drum de țară bătătorit de zile pe care aleargă vara copiii printre păsările ce se plimbă liniștite, un drum pe care iarna încă nu a apărut și care pare că o așteaptă.
Ne oprim la nr 668, acolo unde cândva era casa de jocuri de noroc a satului, o casă veche de 100 de ani care a fost salvată de la distrugere și transformată complet într-un spațiu cald, primitor, modern. La parter, se află bucătăria complet utilată și o cameră în curs de amenajare. Mansarda este cea dedicată în întregime oaspeților, are intrare separată și este compusă dintr-o terasă ideală pentru a sta vara la cafea, un dormitor sublim cu accente de epocă și influențe indiene, maghiare și britanice și o baie superbă amenajată parcă special pentru a fi expusă la muzeu.
Acolo sus, suspendat între cer și pământ, se deschide portalul către o nouă lume.
Nu e un loc unde să îți lași bagajele în grabă și să-ți continui goana după obiectivele turistice din zonă, nici o casă unde să ajungi târziu, să-ți faci un duș și să te bagi la somn. E un loc pe care trebuie să-l trăiești. Acolo mergi să locuiești, indiferent dacă e vorba de două zile sau de 20. Acolo te simți acasă. Timpul stă în loc și te lasă să îți trăiești povestea pe îndelete, să savurezi fiecare clipă, să te bucuri de fiecare moment, de aici și acum.
Am simțit diferența dintre o casă și acasă, dincolo de oamenii care o locuiesc. Pentru că există oamenii în preajma cărora te simți acasă și locuri în care te simti acasă, iar The Magic Cottage e un astfel de loc. Asigură tot confortul și toată liniștea posibilă și cred că este prima căsuță dotată cu absolut orice am fi avut nevoie, inclusiv umbrele în cazul în care ar fi plouat, iar noi nu am fi fost pregătite pentru vremea instabilă, halate de bumbac confecționate manual și papuci de casă din lână făcuți în India, saltele pentru yoga și câteva tipuri de sare de baie de la Praid pentru un plus de relaxare, cărți de citit și reviste, cărți de joc, table și șah. Pe masă, ne aștepta un platou cu diferse sortimente de ceai, cappuccino, un fierbător, apă și o sticlă de lapte proaspăt în frigider. Pe terasă, un platou cu nuci.
Terasa e ideală pentru a servi cafeaua cu vedere la grădină, la sat și la pădure. Și dacă tot vorbim despre pădure, de preferat ar fi să nu ieșiți noaptea din curte întrucât urșii ar putea ajunge prin zonă.
Grădina e un adevărat rai verde în perioada ei de glorie, cu fluturi multicolori, flori de toate felurile și două hamace. Iarna e cam pustie și nu-i de stat afară, dar vara, Dumnezeule, trebuie să fie incredibil!
Pe Rosie am simțit-o mai mult decât o gazdă primitoare care face parte tot posibilul ca oaspeții ei să se simtă bine, ci o prietenă veche, deși era prima dată când o întâlneam, la care soseam în vizită și căreia îi făcea o deosebită plăcere să ne aibă acolo. Sau acea mătusă pe care o vizitezi de drag. Am simțit-o parte din familie. O femeie magică precum locul primitor pe care l-a creat, o forță, un exemplu de femeie puternică, vizionară care are în plan să extindă căsuța de poveste, să amenajeze și alte camere pentru a primi mai mulți oaspeți sau familii cu copii ce au nevoie de mai mult de o cameră pentru a se simți confortabil. O femeie pe care o admir și o respect, care merită toate laudele și aprecierile și nu o spun doar eu, ci și titlul de super-gazdă acordat de airbnb de 21 de ori la rând.
Rar scriu despre locuri și oameni. De cele mai multe ori, se întâmplă să-mi rămână la suflet o căsuță în care am trăit povești incredibile, care m-a impresionat atât de mult încât nu o voi uita niciodată, ba mai mult caut să mă întorc acolo, dar nu-mi amintesc prea bine gazda. Ah și sunt atât de mult căsuțe mișto în lumea asta, însă ceea ce le face cu adevărat speciale sunt oamenii din spatele lor, care nu te văd ca pe o sursă de venit, nu te tratează ca pe un oaspete de care abia așteaptă să scape, ci ca pe cineva drag, cu care le face plăcere să schimbe două vorbe, care știu să-ți ducă experiența din acel loc la superlativ, care se poartă cu tine ca și cum te-ar fi primit în rai și chiar te fac să te simți că ești în rai. Și pentru acel rai, pentru acei oameni, pentru modul în care te-ai simțit, te vei întoarce iar și iar. Pentru că vrei să mai trăiești astfel de momente, pentru că vrei să le împărtășești și cu alții și din acest motiv duci mesajul mai departe. Vrei să fii parte din poveste. Ei bine, cam așa am ajuns să fiu parte din povestea The Magic Cottage. Pentru că Rosie, o englezoaică de un stoicism exemplar, m-a făcut să mă simt parte din familie și cu femeia aceasta minunată vreau să stau la povești și la vară, în grădina verde plină de flori multicolore, cu pisoiași zburdând prin iarba fragedă, raze de soare și stropi de fericire.
Despre astfel de oameni îmi face o deosebită plăcere să scriu. În astfel de locuri tânjesc să mă întorc. Astfel de experiențe vreau să împărtășesc cu voi și m-aș bucura tare mult dacă ajungeți la The Magic Cottage să reveniți aici să-mi povestiți experiența voastră.
S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:
[…] Transylvania Rosie’s Retreat | The Magic Cottage […]