AlexandraHunedoara este un tărâm încărcat de istorie și cultură, unde iubirea pentru natură se împletește cu iubirea pentru trecutul glorios al țării și vă poartă pe meleaguri de o frumusețe autentică demnă de admirat. În drumul nostru spre Valea Avrigului am vizitat 5 atracții turistice pe care le considerăm de neratat dacă ajungeți prin Hunedoara.
Sarmizegetusa Regia
Sarmizegetusa Regia a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. De asemenea, a fost și nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane: Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna.
Cu toate că primele săpături oficiale au avut loc în anii 1803 – 1804, aducând la suprafață templul mare rotund, turnul pentagonal și baia romană, prima campanie arheologică de la Grădiştea de Munte a avut loc abia în 1922, deci, după Marea Unire. Cercetările în teren au demonstrat că, în interiorul sistemului de fortificații dacic, Grădiştea de Munte ocupa o poziţie centrală, celelalte cetăţi înconjurând-o, ca pentru apărare. Istoricii spun că, la Grădiştea de Munte dacii au amenajat peste 260 de terase.
Sarmizegetusa Regia rămâne capitala Daciei necucerite de romani. Tot aici se găsește și cea de-a doua capitală a provinciei Dacia, cea cucerită de romani – Ulpia Traiana Sarmizegetusa Augusta.
Castelul Corvinilor
Castelul Corvinilor, denumit și Castelul Huniazilor, este considerat “Legenda vie a Transilvaniei”, fiind cel mai mare monument medieval din sud-estul Europei și castelul unde ar fi fost întemnițat Vlad Țepeș, celebrul prinț valah. Castelul a aparținut celui mai strălucit rege al Ungariei medievale, Matia Corvin. Povestea acestuia începe la 1409, când nobilul Voicu și frații acestuia, Radu și Mogoș, primesc din partea regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg, o moşie care cuprindea şi cetatea regală. Voicu nu adaugă nimic cetății, însă fiul său, Iancu de Hunedoara (Johannes de Hunyad) o transformă într-un castel comparabil cu alte construcții ale vremii din centrul și vestul Europei.
Prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de 1446, atunci când Iancu de Hunedoara a devenit guvernatorul regatului Ungariei.
Încăperile din partea inferioară erau folosite pentru pușcași, iar încăperile de sus, ca zone de locuit și/sau apărare. Turnurile rectangulare aveau intrari carosabile și niveluri de apărare, iar intrarile în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatră, ultimele părți ale podurilor fiind mobile.
Ulterior, el modifică planurile de construcție ale castelului, punând un mai mare accent nu pe construcțiile militare, ci pe cele civile. Palatul, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara spiral. Moartea lui Ioan de Hunedoara și începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar pun capăt celei de-a doua faze de construcție. După 1458 încep lucrările la logiile care vor alcătui aripa Matia, ornamentată cu o pictură laică, unică.
Fântâna castelului, săpată între două incinte, are o adâncime de aproape 30 de metri. Legenda spune că ea ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora Ioan (Iancu de Hunedoara) le-a promis libertatea dacă vor ajunge la apă, o mare necesitate în castel. Dar după 15 ani de muncă grea, când au terminat de săpat în stâncă și au ajuns la apă, Iancu de Hunedoara murise, iar soția acestuia Elisabeta Szilagyi nu a păstrat promisiunea făcută de soțul său. Legenda spune că inscripţia cu caractere vechi, arabe, de pe unul dintre contraforturile capelei înseamnă „Apă ai, dar suflet n-ai”. În realitate, în piatră a fost săpat, la jumătatea secolului al XV-lea: „Cel care a scris această inscripţie este Hasan, rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”.
În Parcul Orașului din Budapesta există o replică a Castelului Corvinilor, Castelul Vajdahunyad.
Prețul unui bilet de intrare la Castelul Corvinilor este 35 lei pentru adulți, iar 7 lei pentru elevi și studenți, în baza legitimației sau carnetului vizate pe anul curent.
Cetatea Devei
Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificaţii din Evul Mediu din Transilvania și una dintre principalele atracții din judetul Hunedoara. Grație poziționării sale pe Dealul Cetății fortăreața a fost un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, pe principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei.
În acum 1784, când a izbucnit răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Cetatea Devei a devenit loc de refugiu şi apărare pentru nobilii maghiari, care s-au adăpostit aici de frica răsculaților.
Există două legende legate de cetate. Prima, care circulă pe teritoriul Ungariei este foarte asemănătoare cu “Meșterul Manole”, povestește despre un pietrar pe nume Kelemen, care încearcă să construiască Cetatea Devei împreună cu alţi 12 meşteri. Tot ce se construia ziua, se dărâma noaptea. Pentru a duce la capat construcția, convinși că cetatea cere jertfă, meșterii hotărăsc ca aceasta să fie prima soţie care le va aduce mâncarea în ziua următoare, iar cenuşa ei sa fie amestecată cu tencuiala. Soţia lui Kelemen, Ana, este cea care vine cu mâncare. Ea este jertfită, iar cetatea construită.
Cea de-a doua legendă explică ruinarea cetății (considerată invincibilă) dinăuntru: se spune că orbit de gelozie, administratorul depozitului de muniţii aruncă în aer depozitul.
La cetate se poate urca fie cu telecabina, fie pe scări.
I Giardini di Zoe
Grădina a fost gândită și creată cu pasiune de omul de afaceri italian Giovanni Salvatelli care și-a desfășurat activitatea în România și s-a îndrăgostit de țara noastră. În anul 2003, a cumpărat un teren în Banpotoc și a început să amenajeze singur, pe bucățele, grădina renascentistă, fără a avea vreun plan sau studii de peisagistică.
Clima și solul din România, fiind diferite de cele din Italia, au reprezentat o adevărată provocare în a găsi plante care să se adapteze și să supraviețuiască peste iarnă, dar si să se asemene cu plantele ce decorează grădinile italienești.
Obiectele decorative, fântânile și vasele, au fost cumpărate din Italia și restaurate aici de către un artist local. Giovanni locuiește în Villa Vinci, vila roz din spatele grădinii. Pentru o perioadă a fost oferită spre cazare, însă acum o ține doar pentru el.
Grădina a fost denumită după nepoțica sa, Zoe, și deschisă publicului pentru a se bucura toată lumea de frumusețea acesteia. Nu vrea să deschidă vreun restaurant aici pentru a nu perturba liniștea grădinii, însă ia în calcul totuși deschiderea unei terase pentru a servi o cafea sau un ceai.
I Giardini di Zoe se poate vizita de luni până vineri între orele 09:00 și 18:00, iar în weekend între 09:00 și 20:00, iar biletul de intrare costă 10 lei de persoană.
Geoagiu – Băi
„Germisara” sau băile termale romane din Stațiunea Geoagiu-Băi se păstrează aproape în aceeași formă ca și în Antichitate, fiind construite într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m, chiar în centrul stațiunii. Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei).
Antica „Germisara” este cunoscută datorită apelor termale utilizate, probabil, încă din epoca dacică. Băile romane sunt identificate în punctul „Dâmbul romanilor”. Băile termale se pot vizita oricând, fiind deschise publicului în permanență. Bazinele săpate direct în stâncă, pe firul vechiului izvor termal, se pot vizita și pe deasupra și pe interior, printr-un tunel de acces construit la baza colinei calcaroase.
Ploua când am plecat de acasă și câteva locuri le-am vizitat pe o ploaie măruntă care a avut farmecul ei și a amplificat frumusețea naturii și încep să cred că vreme mai perfectă ca aceasta nici că puteam să nimerim.
