Ai obosit?

Am fost învățată să fiu puternică, să nu renunț niciodată, să lupt până la ultima suflare, să dau tot ce pot ca să devin cea mai bună versiune a mea. Mi-am urmat fiecare vis și m-am zbătut să îl fac să devină realitate. Am căutat soluții, răspunsuri, chiar și întrebări. Am tăcut, de fapt, am suferit în tăcere, am așteptat, m-am bucurat de fiecare victorie. Așteptând să se liniștească valurile, am învățat să respir sub apă. Am plâns…

Am plâns de dor, de singurătate, de frică, de oboseală. E în regulă să plângi. Nu e semn de slăbiciune, ci înseamnă că ai fost puternic prea mult timp. Cu fiecare lacrimă, am început să simt din nou liniștea. Am fost speriată de gânduri, de multe ori am fost gata să renunț, dar mi-am amintit de fiecare dată de ce am început. În viață, nimic nu este ușor. Dar nici atât de greu încât să renunți.

Când lucrurile încep să meargă prost, nu merge și tu cu ele! Ia o pauză, relaxează-te și bucură-te de viaţă!

Când am urcat prima dată pe munte, cineva m-a învățat că atunci când obosesc, trebuie să îmi iau energie de la copaci. Tot ce trebuie să fac e să iau un copac în brațe până mă liniștesc. Și a funcționat! Orice om are dreptul să spună uneori „AM OBOSIT”. Însă nu are dreptul să renunțe.

Data viitoare când obosești, IA O PAUZĂ (o meriți)! Așează-te, plângi, liniștește-te, apoi șterge-ți lacrimile, ridică-te și continuă-ți alergarea! E lupta ta. Tu trebuie să o câștigi! Acolo e visul tău care așteaptă să devină realitate. Dacă nu ești pe munte, ia-ți energia de la oameni! Dar ai grijă de la care.

Învaţă să fii mereu la înălţime! Sunt situaţii în care oricum ţi-ar sta corpul, sufletul îţi este în genunchi. Nu rămâne prea mult acolo. E timpul să te ridici!

Dacă ai obosit, atunci ai nevoie de o pauză…și de o îmbrățișare!