AlexandraSe numeşte noapte pentru că e întuneric sau pentru că dormim? De cele mai multe ori, noi nu dormim, ci generăm amintiri despre care să povestim în alte nopți albe.
Vezi tu…mereu ar trebui mă faci să fug undeva departe cu tine, nu de tine. Să nu uiți acest lucru. Căci dacă vreodată o să vreau să fug, vreau ca tu să fii primul pe care să îl sun să îi zic „hai!”, iar tu să mă urmezi orbește pentru că nu contează unde mergem atâta timp cât mergem împreună. Și știi foarte bine că mereu ne întoarcem. Niciodată nu fugim definitiv. Fugim de noi, doar ca să ne regăsim.
Au fost multe momente în care a trebuit să îmi pun ordine în gânduri. Și niciodată nu am reușit să fac asta fără să ies din context. Nu am fugit. Doar am plecat să caut liniște. Și am găsit-o departe de agitație.
Ia-mă de mână și fugi cât poți de tare! Fugi până nu mai auzi alt zgomot în afară de pașii noștri. Oprește-te doar când o să mai auzi doar vântul. Oprește-te la marginea lumii. Acolo o să ne bucurăm de priveliște împreună. Și se vor scrie cărți despre noi.
Tu eşti răsăritul meu, în fiecare dimineaţă!
