AlexandraDupă ce anul trecut m-am străduit să mă reclădesc și să încep să îmi construiesc Imperiul, după ce am suferit, am pierdut, m-am motivat singură, am plâns, am strâns din dinți și perne în brațe în multele nopți albe, a urmat anul meu de glorie, anul în care am reușit să mă ridic din dărâmături, să mă pun pe picioare și să îndrăznesc să fac tot ce îmi doresc. Mi-am obținut libertatea și independența. M-am clădit pe mine și aceasta a fost cea mai mare realizare a mea din acest an.
După ce în 2017 totul în jurul meu s-a ruinat, nu am mai îndrăznit să îmi fac planuri pentru 2018, așa că am început anul cu dorința de a face ceva ce nu am avut curajul până atunci să fac. Nu știam ce și cum va fi, dar știam că o să îmi dau seama de acest lucru atunci când urmează să se întâmple. În schimb, m-am ghidat după câteva citate care m-au motivat și încurajat să excelez și să îmi urmez dorințele. Par clișeice, le-am văzut cu toții pe Facebook de atâtea ori, însă anul acesta am reușit să le pun în practică cu succes.
”Aplică pentru acel job, întâlnește-te cu acea persoană, cumpără acel bilet de avion, mută-te în orașul ăla, fă toate lucrurile de care te temi.”
Aplică pentru acel job. Am aplicat pentru jobul de fotograf hotelier și am fost acceptată. Urma să plec câteva luni pe o insulă, dar am renunțat pentru alte planuri mult mai mișto. Dar am aplicat pentru acel job și am fost acceptată.
Întâlnește-te cu acea persoană. Îmi place să cred că ”acea persoană” e acea persoană din trecut cu care aveam treburi neterminate și pentru a putea merge înainte trebuia să ne reglăm conturile. Ne-am întâlnit. Acum totul e bine.
Cumpără acel bilet de avion. Nu știu care e ”acel” pentru că am cumpărat vreo 8.
Mută-te în orașul ăla. M-am mutat pentru 3 săptămâni în Brașov să urmez un stagiu de practică pe fotografie și vânzări. A fost momentul în care mi-am dat seama ce îmi doresc să fac cu adevărat și de atunci am început să îmi canalizez eforturile și resursele spre acest lucru.
Fă toate lucrurile de care te temi. Nu le-am făcut pe toate, dar am făcut câteva și a fost wow.
”Dacă mă vezi din ce în ce mai puțin înseamnă că lucrez din ce în ce mai mult pentru a obține ce îmi doresc.”
Nu mai e un secret pentru nimeni că îmi doresc să călătoresc în toată lumea, că lista mea cu destinații e atât de lungă încât îmi mai trebuie o viață pentru a ajunge în toate acele locuri care nu încep să mă grăbesc să călătoresc cât mai mult. Am învățat să fiu mai organizată, să îmi planific timpul și activitățile pentru a-mi face cât mai multe amintiri superbe.
”2018, I want: travel the world, travel the world, travel the world.”
Am petrecut 100 de zile în deplasare, peste 54 în România, 44 în restul Europei și 4 în Asia.
8 zile în Tenerife
În 2018, m-am întors în Tenerife pentru că a devenit ”acasă”, locul în care nu mă pot abține să nu mă întorc pentru că mereu găsesc noi locuri de explorat, noi plaje, noi peisaje care îmi taie respirația. M-a întrebat cineva recent de ce repet destinațiile când sunt alte locuri frumoase în lumea întreagă în care pot să ajung. De drag și dor. Am făcut turul insulei, am văzut Costa del Silencio, Los Cristianos, Las Americas, Puerto de la Cruz, Santa Cruz de Tenerife.
8 zile în Cipru
Rămâne vacanța mea preferată pentru că am fost singură, mi-am depășit limitele, am făcut ceea ce mă sperie și mi-am demonstrat că sunt în stare să mă descurc în diverse situații. Am făcut turul plajelor, am mers din castel în castel, m-am relaxat la cafea, am fost singură la cinema, am explorat Ayia Napa, Limassol, Larnaca și Paphos.
14 zile în Insulele Canare
Am făcut singură turul insulelor Canare: Gran Canaria, Fuerteventura și Lanzarote. De Gran Canaria m-am îndrăgostit – Amadores, baby, nu te-am uitat – și abia aștept să mă întorc. În Fuerteventura m-am săturat de vânt și cred că e destinația în care garantez că nu mă voi mai întoarce. Mi-au plăcut, în schimb, nuanțele oceanului, veverițele care alergau pe plajă și să hrănesc girafele din parc. În Lanzarote am reușit să ratez toate locurile faine și mă voi întoarce cândva pentru 3 zile acolo.
8 zile în Portugalia
Portugalia a fost de vis, am stat la plajă când acasă era frig. Am stat în Algarve, Faro, Lisabona, Sintra și Porto. Am văzut răsăritul din Belem și apusul de la capătul Europei – Cabo da Rocca, în aceeași zi.
1 zi în Bergamo
Bergamo a fost despre liniște, despre orașul văzut de la înălțime și gura de aer proaspăt de care aveam nevoie.
4 zile în Israel
Am stat 2 zile la plajă în Tel-Aviv și o zi am explorat Ierusalimul. Am fost la Mormântul Sfânt și la Zidul Plângerii. Apoi m-am întors în Tel-Aviv și am petrecut noaptea în aeroport și am servit micul dejul admirând avioanele.
4 zile în Cipru
M-am întors în Cipru în toamnă, cu prietenii și am văzut noi plaje. Am stat lângă cafeneaua mea preferată, în Ayia Napa, aproape de plajă, de unde vedeam răsăritul.
Am stat 30 de zile la ocean
M-am îndrăgostit de Atlantic și i-am căutat valurile din Tenerife, Gran Canaria, Fuerteventura, Lanzarote și Portugalia. O să vă arăt într-un articol din ianuarie nuanțele de verde și de albastru cu care m-a cucerit Atlanticul și o să înțelegeți de ce 30 de zile. Simt că povestea mea de la malul Atlanticului nu s-a încheiat și o să revin cândva în locuri în care am mai fost, dar și în noi destinații.
Am plecat în prima mea călătorie singură
Am plecat în Cipru, plină de emoții, întrebări și temeri și s-a dovedit a fi cea mai frumoasă vacantă din viața mea. Apoi mi-am făcut curajul de a explora singură Insulele Canare.
M-am întors acasă de la 4000 km pentru că pur și simplu mi s-a făcut dor
Niciodată în existența mea nu m-am întors dintr-o vacanță mai entuziasmată ca atunci. În avion, citeam și plângeam. Plângeam de dor. Plângeam pentru că nu îmi vedea să cred că mă întorc eu acasă m-ai devreme (mi-am luat biletul de avion de pe o zi pe alta). I-am făcut cea mai frumoasă surpriză mamei și au meritat cele 30 de ore pe drum.
M-am dat în toboganul care traversează un bazin cu rechini din Tenerife
Tower of Power este celebrul tobogan înclinat la 80 de grade de la Siam Park – aproape vertical, cu o înălțime de 28 de metri care speria bărbați în toată firea și renunțau când ajungeau sus și vedeau priveliștea. M-a speriat și pe mine, dar era un fel de acum ori niciodată și dat fiind faptul că eram la Siam pentru acel tobogan, se afla pe lista mea de dorințe și nu aș fi putut să trăiesc cu ideea că plec de acolo lașă, m-am dat. Huh, ce senzație! Cred că sunt dependentă de adrenalină.
Am fost singură la cinema în Cipru
Singură în sală. A rulat un film doar pentru mine. M-am simțit importantă. Probabil în România m-ar fi dat afară și mi-ar fi spus să mă întorc altă dată, când vor mai fi și alți oameni. Probabil.
Era să pierd avionul spre casă
Mereu m-am întrebat cum ar fi să pierd un avion spre casă, să rămân în destinația respectivă și să încep o viață nouă acolo.
Am fost la restaurantul lui Cristiano Ronaldo
Ar fi fost culmea să ajung în Lisabona fără să trec pe la Pestana CR7, celebrul restaurant al lui Ronaldo.
Am coborât în Fântâna Inițiatică
În Sintra, este o fântână celebră în care pe vremuri se făceau ritualuri masonice. Am aflat acest lucru abia când m-am întors acasă.
Am văzut apusul din cel mai vestic punct al Europei Continentale
”Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa” – Cabo da Roca din Portugalia era considerat capătul lumii înainte de a descoperi Columb America.
Mi-am făcut pașaportul și am fugit în Asia
Am ajuns într-un nou continent și acela a fost doar începutul. Am de gând să utilizez la maxim pașaportul acela.
Am renunțat la un Crăciun în Gran Canaria și la Revelionul de la Londra pentru a rămâne acasă cu familia.
Pentru mine 2018 a fost despre călătorii, despre depășirea limitelor, despre fixarea unor dorințe și îndeplinirea lor.
Am fost chemată pe litoralul românesc de către DVG Costinești și Synergia, unde m-am refugiat zile întregi, departe de agitația de pe plajă. M-am bucurat de atmosfera de acolo, de playlistul meu care se întâmpla să fie și playlistul lor, de cocktail-uri, cafea și mâncare bună.
Am zburat în corzile de la Fly Gym și le mulțumesc că m-au lăsat să îmi fac de cap pe acolo pentru un vlog.
Am primit cafea de ”welcome back” de la Peron Kafe care să întâmplă să fie locul din care am plecat în fiecare călătorie pentru că nu vedeam drumul spre gară fără un popas la Peron și o cafea cu aromă de vacanță.
Am spus povestea mea într-un interviu pentru Alexandra Arva și pentru Carmen Canceu de la Venividiamo și la Radio România Oltenia Craiova, la invitație Dariei Andriescu.
Am fost chemată să spun povestea mea unor puiuți de clasa a 4-a și în ei mi-am găsit motivația de a-mi continua proiectele de pe canalul de Youtube.
Am susținut un workshop de blogging și scriere creativă și încă mă întreb dacă să am în plan și 2.0.
M-am implicat în proiectul Integralist prin workshop-uri de Management, Matematică Aplicată în Economie și Microeconomie, proiect pe care am reușit să îl duc la un alt nivel prin clipurile de pe Youtube, clipuri care au avut un succes fantastic și dacă Integralist a fost gândit inițial pentru bobocii de la FEAA Craiova, ulterior mi-au scris că mă urmăresc și că le-am fost de ajutor studenți din București, Cluj, Timișoara, Iași și Maramureș. I’m so fucking proud of me.
Și dacă tot vorbim despre educație, semestrul acesta am ținut seminarii de Management Public și Comportamentul Consumatorului la anul 3, formal și non-formal, cu activități interactive din care am avut cu toții de învățat. Au fost zile în care nu îmi încăpeam în piele de fericire și de mulțumirea de sine că am reușit să las ceva în urma mea, altceva în afară de umbră.
Am întâlnit oamenii care mi-au oferit amintiri de neuitat, alături de care am trăit povești și am învățat lecții, alături de care am călătorit, am descoperit locuri noi și m-am bucurat de micile plăceri ale vieții. Am râs, am plâns, am fost fericită. Am creat legături de suflet cu oameni care vor rămâne alături de mine mult timp de acum înainte.
Am fost inspirație pentru mulți oameni ale căror mesaje m-au încurajat să continui să îmi spun poveștile și să îmi las bucăți de suflet pe blog și cel mai frumos lucru care mi se putea spune este că sunt un exemplu de ”you are not alone”, că poveștile noastre se aseamănă și că îi ajut să depășească anumite momente grele, că le ofer o perspectivă și încrederea că ”există soare după nori”. Și m-ai frumos de atât, mi s-a spus ”tu ești refugiul meu” și să fii un om-refugiu e mare lucru.
Și nu în ultimul rând, a apărut Pixie ariciul în viața mea și a umplut un gol.
2018 a fost anul meu, a fost începutul unei noi aventuri. Mi-am găsit sensul vieții, mi s-a confirmat de atâtea ori că ceea ce fac e bine și trebuie să continui cu asta, mi-am dat seama ce o să fac fără întrerupere pentru tot restul vieții.
Pentru 2019 am planuri mari care mă sperie, am câteva bilete de avion deja cumpărate. O să vă povestesc într-un alt articol despre rezoluțiile mele pentru 2019. Până atunci, să ne luăm împreună rămas bun de la acest an și să pășim cu încredere spre noi orizonturi, îndrăznind să ne creionăm dorințe de care de este frică și să facem tot posibilul să le îndeplinim.
Vă doresc un an incredibil de frumos în care să vă trăiți poveștile!
Azi, mă felicit pe mine pentru tot ce am reușit și vă mulțumesc vouă pentru că ați fost alături de mine, pentru că m-ați citit cu sufletul la gură, pentru că ați râș și ați plâns alături de mine, pentru că mi-ați scris și atunci am înțeles și eu că nu sunt singură pe aici. Împreună am reușit să fim mai buni. Felicitări nouă!
CITEȘTE ȘI:
[…] Retrospectivă: 2018 a fost, cu siguranță, anul meu […]
[…] Retrospectivă: 2018 a fost, cu siguranță, anul meu […]