Impresii din prima mea călătorie singură | Jurnal de vacanță

Am plecat pentru 8 zile singură în Cipru. Am simțit că aceea va fi călătoria care mă va schimba ca om, care îmi va schimba perspectiva asupra vieții, care mă va face să fiu mai responsabilă, mai atentă la detalii și îmi va da încrederea că de acum înainte o să mă pot descurca în orice situație. Mi-am luat o agendă la mine și am tinut un jurnal al stărilor în tot acel timp.

Marți, 15 mai 2018 – Aeroport Paphos

Astăzi m-am trezit foarte devreme. De fapt, nici nu prea am dormit de nerăbdare. Am văzut răsăritul în aeroportul din București, apoi m-am bucurat de o cafea în Paphos, la umbra unui palmier. La două ore de zbor se află o altă lume în care totul se desfășoară bîntr-o atmosferă liniștită, iar timpul se scurge în propriul lui ritm, de parcă nu s-ar grăbi nicăieri. Și dacă el nu se grăbește, atunci nici eu nu mă grăbesc.

Primul răsărit pe care l-am văzut dintr-un aeroport, Otopeni București
Parcă am picat într-o altă lume, Aeroport Paphos – Cipru
Așa arată un trotuar din aeroportul din Paphos. M-am îndrăgostit pe loc.

Până acum nu am avut curajul să călătoresc singură și abia astăzi mi-am dat seama cât de multe lucruri frumoase am ratat rămânând în bula mea, însă sunt extrem de recunoscătoare că am conștientizat acest lucru acum cât încă nu e prea târziu. Nu am cuvinte să descriu pacea pe care o simt și fericirea care se grăbește să îmi umple sufletul. Este prima mea călătorie singură și presimt că cea mai frumoasă de până acum.

Sunt doar de câteva ore aici și nu mai las întâmplările să se desfășoare în ritm alert, nu mai sunt pe repede înainte și mă bucur de fiecare moment. Am acest privilegiu pentru că nu este nimeni cu mine care să îmi perturbe liniștea interioară. Trăiesc așa cum vreau, fac ce vreau, când vreau, cum vreau, în propriul meu ritm și după propria mea nebunie. M-am oprit să scriu câteva rânduri acum, la cald, pentru că este un moment unic, un sentiment cu care poate nu o să mă mai întâlnesc niciodată. Nimic din ce va urma nu va mai fi la fel și, cu siguranță, viața mea nu va mai fi la fel după această experiență.

Înainte de a pleca m-a adus cu picioarele pe pământ gândul că am o singură viață și aceea foarte scurtă pentru a nu-mi îndeplini toate dorințele. Nu vreau să îmi permit luxul de a pierde timpul cu lucruri inutile. Viața mea începe astăzi…adevărata mea viață, aceea pe care nu am avut curajul până acum să o trăiesc.

Sunt pregătită să plec mai des să mă bucur de o cafea pe plajă sau de o înghețată la umbra unui palmier. Voi fugi mai des să îmi cufund picioarele în nisipul fierbinte și apoi în apa rece de fiecare dată când mă voi sătura de asfaltul încins. Voi fugi să respir aerul curat și să simt briza ușoară de fiecare dată când mă voi sătura de blocuri și poluare. Sunt liberă! Liberă să fac tot ce îmi doresc și sunt recunoscătoare pentru această libertate pe care mulți nu îndrăznesc să o guste.

Nici nu a mai fost nevoie să mă plimb pe străzi pentru că parcurgeam drumul din Port până la Mackenzie Beach prin apă.

Libertatea este drogul meu și energia mea, motivația care mă face să plec să îmi îndeplinesc dorințe.

Astăzi sunt recunoscătoare pentru libertate. Din plin! Viața mea nu mai poate fi la fel. Nu acum după ce am gustat-o. Aceasta este călătoria vieții mele, experiența care mă schimbă, mă maturizează, care îmi permite să fiu un copil răsfățat și, în același timp, o femeie independentă.

Acesta este bildungstravelul meu, o călătorie a experienței și vă invit să fiți alături de mine în evoluția mea, să îmi urmăriți transformarea și să rămâneți din asta cu dorința de a avea curajul să vă urmați propriile visuri. Nu pe ale altora.

Vă doresc ca într-o bună zi să începeți să trăiți cu adevărat, așa cum visați, atât de măreț încât vă sperie. Aveți curajul să faceți asta. Nu aveți idee ce pierdeți.

Am zis că scriu doar câteva rânduri, dar simțeam nevoia să fac toată această mărturisire în urma căreia îmi doresc să se schimbe ceva atât la nivel de mind set cât și la nivel de acțiuni.

Miercuri, 16 mai 2018 – Port Larnaca

Să călătoresc singură este un adevărat privilegiu. E mai mult o călătorie lăuntrică în care mă redescopăr. Mă simt liberă și liniștită, învăț să trăiesc clipa și să mă bucur de fiecare moment, de fiecare adiere, de fiecare val. Zâmbesc de ceva vreme și acesta e un semn bun. Habar n-aveam că mă pot simți atât de bine. Când am plecat de acasă nu mi-am imaginat că o să mă regăsesc atât de mult, că o să rezonez cu acest tip de călătorie. Totul se întâmplă la momentul potrivit. Acesta a fost momentul meu.

Sâmbătă, 19 mai 2018 – Lighthouse Beach, Paphos

Aștept nerăbdătoare apusul, la marginea mării, ca pe o recompensă și sunt deplin recunoscătoare pentru ceea ce simt. În acest moment cuvintele sunt de prisos pentru că nu pot descrie acest privilegiu. Închid ochii și simt briza cum mă răscolește și aud valurile cum se grăbesc la țărm. Trag aer în piept și zâmbesc. Liniște nu înseamnă să nu auzi nimic, ci să simți acel strop de pace cum îți învăluie sufletul. Liniștea e albastru, e cer și mare la un loc, e o fărâmă de infinit pe care inima o produce între două bătăi consecutive, e libertatea ce îți oxigenează visurile, e ceea ce te ține în picioare atunci când totul în jurul tău se prăbușește, e calmul din mijlocul furtunii, e strigătul nostru lăuntric atunci când sufletul vrea să se odihnească, e ceea ce simt acum când deschid ochii și văd marea cum se îngână cu cerul, acolo departe la linia orizontului unde s-a produs o explozie de culori.

Cel mai frumos loc în care am așteptat răsăritul și între timp mi-am așternut gândurile pe foaie.
De aici am rămas fără baterie, am închis telefonul și l-am pornit pentru o singură poză de la apus.
Am avut dreptul la o singură poză până s-a închis complet telefonul.

Duminică, 20 mai 2018 – Lighthouse Beach, Paphos

Astăzi am stat cu soarele să apună timp de 2 ore. Marea mi-a fost muzică și cerul mi-a fost ecran. Nu știu cât este ceasul și nici de cât timp nu mai am baterie la telefon. Nu mă grăbesc nicăieri. Nu m-am gândit încă ce o să fac în seara aceasta. Locuiesc lângă mall așa că poate o să mă duc la film mai târziu. Până atunci o să mă bucur de peisaj. Nu am prea des parte de astfel de momente.

Primul apus pe care îl observ deasupra mării. Până acum vedeam răsărituri din mare.
Așa am stat 2 ore, doar să admir spectacolul de culori.
Liniștea de la malul mării. Lighthouse Beach, Paphos

Câteva ore mai târziu

Doar ce am ieșit de la cinema. Am fost singură în sală și a rulat un film doar pentru mine. M-am simțit privilegiată.

Luni, 21 mai 2018 – Kings Avenue Mall

Azi nu mă grăbesc deloc. Azi doar stau pe plajă sau la cafenea și scriu. Gândurile mele nu se mai îndreaptă spre ce fac săptămâna viitoare așa cum se îndreptau cândva. Mă bucur de ”acum” din plin. Trăiesc prezentul și asta mă face să mă simt extraordinar.

Dimineți la cafea. Kings Avenue Mall, Paphos
În altă dimineață am scris însoțită de curcubeu. Kings Avenue Mall, Paphos

Mă întorc un om schimbat și cu încrederea că pot face orice pentru că această experiență mi-a demonstrat că sunt capabilă să merg până în pânzele albe pentru ceea ce îmi doresc.

Am învățat să trăiesc prezentul și să mă bucur de fiecare clipă, să savurez fiecare moment unic, să mă bucur de peisaje, de apus, de valuri, de nisipul fierbinte, de mere verzi, de palmieri, de apa rece și de lucrurile simple, dar care mă încarcă de o energie pozitivă fantastică. O dimineață cu soare, o cafea fierbinte și un croissant – atât a fost de ajuns ca să mă simt împlinită.

Am căutat fericirea atât în mine cât și în jurul meu și am găsit-o peste tot. Trebuia doar să mă uit cu mai multă atenție decât de obicei. Am dansat cu liniștea și cu valurile mării pe nisip, i-am ținut companie soarelul și m-am conectat cu fiecare lor. Mi-am închis telefonul de multe ori și mi-am lăsat ceasurile în cameră ca să pierd noțiunea timpului.

M-am bucurat atât de singurătate și de libertate, cât și de conversațiile cu cei de acasă. M-am bucurat de fiecare lucru, oricât de mărunt ar fi fost. Am învățat să fiu mult mai atentă la detalii. Am văzut fiecare furnică pe lângă care am trecut, am observat fiecare pasăre care cânta în jurul meu, am admirat fiecare copac.

Nu m-am simțit pierdută nicio clipă și, mai mult de atât, nu m-am simțit străină. Mi s-a părut că aparțin locului, că sunt de acolo de când lumea și pământul, că acolo e ”acasă” – acel acasă în care sunt singură și pot fi cine vreau eu să fiu pentru că acolo nu mă cunoaște nimeni. Acolo am fost eu cea cu adevărat, cu toate măștile date jos, fără să mă străduiesc să fiu în vreun fel sau pe placul cuiva (nu că m-aș strădui să fac asta în general).

Doamna Monica. În 2 dimineți am băut cafeaua împreună la Gloria Jeans Coffee, Larnaca
Alex. Pe el l-am cunoscut pe plajă când mă întrebam cum aș putea să îmi fac ultima seară în Paphos de neuitat.
Daria și Robert. Moldoveni faini cu care am povestit despre vacanța din Paphos în drum spre casă și nici nu știu cum a trecut timpul.

Totul a fost natural, spontan și s-a potrivit de minune. M-am sincronizat cu fiecare autobuz care ajungea în stație și de care am avut nevoie, fără să știu programul lor, am rugat șoferii să îmi spună când trebuie să cobor, am explorat fiecare zonă de parcă aș fi fost acasă și am ieșit puțin să mă plimb. Nu m-am simțit pierdută și nici străină, deși de multe ori habar n-aveam unde sunt sau unde duce drumul pe care sunt. Oamenii au fost drăguți cu mine și m-au ajutat când am avut nevoie de o informație. Mi-am făcut prieteni și am învățat să am mereu un plan de rezervă și să nu mă îngrijorez de nimic. ”Pierd ultimul autobuz spre casă. So what? Pot să îmi iau cazare aici pentru noaptea aceasta și mă întorc mâine dimineață la hotelul meu.”, ”Pierd avionul, nu-i problemă. Mai sunt alte zboruri și mâine, și poimâine și, în plus, am prieteni pe aici care și-ar fi dorit să mai rămân.”


Citește și:

  1. Cum m-am descurcat singură în Cipru 8 zile

  2. Cum era să pierd avionul spre casă la întoarcerea din Cipru

32 Comments Posted

  1. Am citit fiecare cuvintel scris de tine in acest articol si am numai cuvinte de lauda si de apreciere. Eu nu cred c-as putea face ce ai facut tu. Imi place la nebunie experienta ta si trebuie sa recunosc ca niciodata nu m-am gandit sa ma duc singura in vacanta.

    • M-am topit de câteva ori citind comentariul tău. Mulțumesc din suflet! În urmă cu un an nici prin gând nu îmi trecea să plec singură, iar acum abia aștept următoarea escapadă.

    • Și eu m-am gândit la fel, că nu am cu cine să vorbesc, că nu am cu cine să mă bucur de locuri, de mâncare, că nu am cu cine să împărtășesc acele experiențe. Și chiar a fost grozav! Mi-a depășit așteptările cu mult!

3 Trackbacks & Pingbacks

  1. Cum m-am descurcat singură în Cipru 8 zile – Olteancă în Deplasare
  2. Cum era să pierd avionul spre casă la întoarcerea din Cipru – Olteancă în Deplasare
  3. Ce poți vizita în Larnaca | La pas prin Cipru – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*