Un fel de „testament”

Sunt bine. Chiar foarte bine. Vreau doar să abordez un subiect greu de digerat, dar profund. Nu plănuiesc să mor, nici nu vreau asta. Dacă ar fi după mine, aș sta cât mai mult pe aici. Însă, incertitudinea asta mă pune uneori pe gânduri. În fiecare noapte, adorm împăcată cu gândul că dimineața o să mă trezesc și totul o să fie bine, deși nu am nicio garanție. Sunt mulți oameni care adorm și nu se mai trezesc, care traversează strada și nu mai ajung pe partea cealaltă, care pleacă de acasă și nu se mai întorc. Mai devreme sau mai târziu, toți oamenii mor. E inevitabil să rateze pe cineva. Cândva, poate o să mă împac cu ideea.

Nu îmi place să pierd persoane dragi și mai ales mă sperie faptul că într-o zi cineva o să mă piardă pe mine. Nu îmi pot imagina cum va fi fără mine din simplul motiv că nu pot înțelege durerea pe care, probabil, o voi lăsa în urmă. Într-o zi, chiar se va întâmpla asta. Și vreau ca ceilalți să fie pregătiți. Eu chiar voi fi nepregătită, însă nu pot pleca așa și să las lucruri neterminate. Și cum nu știu când va fi acel moment, vreau să las câteva instrucțiuni din timp.

Nu îmi plac înmormântările, mă deprimă prea mult. De aceea nici nu merg la vreuna. Prefer să păstrez amintiri cu cei dragi în viață. Nu vreau să concep faptul că i-am pierdut definitiv. Îmi zic în sinea mea că doar au plecat departe pentru o perioadă și nu se știe dacă ne vom mai revedea. Trec mai ușor peste asta.

Teoretic, eu nu o să mor, ci doar o să îmi încep o altă călătorie, diferită, în care voi pleca fără bagaj, iar voi o să fiți acolo că să mă conduceți. Vreau o înmormântare atipică, care să nu mă întristeze. Nu vreau să vă îmbrăcați în negru, ci în culorile curcubeului. Să nu îmi aduceți coroane, ci lalele, zambile, narcise și ce flori vă mai plac vouă. Nu vreau să am o cruce, ci în locul ei să plantați o magnolie. Un pic de roz nu stică uneori. Să nu împărțiți lumânări, prosoape, batiste sau mai știu eu ce, ci baloane colorate, caramele și bilețele cu citate motivaționale. Când o să văd baloanele, voi ști că sărbătoriți viața. Veți avea nevoie de ceva dulce să vă amintească de momentele în care am mâncat împreună bomboane. Nu de prosoape o să aveți nevoie, ci de cuvinte frumoase, de încurajare. Până atunci, o să vă încurajez eu cât de mult pot. Dacă sufletul meu o să poată să asiste la eveniment din spatele scenei, nu aș vrea să vă văd plângând pentru că m-ați face și pe mine să plâng. Și aș vrea să îmi petrec ultimele clipe fericită. Vă încurajez să râdeți, să povestiți faze amuzante, momente de neuitat, să spuneți bancuri, să încercați să vă bucurați ca și cum aș fi cu voi acolo. Într-un mod neînțeles, chiar voi fi. (Acum chiar plâng.) Aș vrea să mă bucur alături de voi, să fiu mândră de fiecare dintre voi. Seara, mi-aș dori să înălțați lampioane. Nu pierdeți din vedere esențialul cu tradiții și obiceiuri. Păstrați amintirile noastre vii. Un singur lucru aș vrea să iau cu mine, o foaie de flipchart pe care să vă lăsați toți amprente colorate. Și ca să păstrăm caracterul solemn, aș vrea să păstrați un moment de reculegere de 2 minute, apoi fiecare să spună ceva drăguț în memoria mea.

Un alt aspect foarte important este faptul că vreau ca pierzându-mă cineva pe mine, altcineva să primească o șansă la viață, astfel că o să vreau să îmi donez organele. În felul acesta, voi ști sigur că nu am pierdut lupta cu moartea. Într-un fel sau altul, voi învinge.

Nu aș vrea să fiți triști, ci să vă bucurați pentru mine căci, în sfârșit, mă voi duce Acasă, în veșnicie. Dacă voi avea vreun regret, va fi acela că nu am apucat să spun tuturor tot ce simt și că nu mi-am făcut timp pentru multe persoane atât cât ar fi trebuit. Am lipsit din viața multora în diferite momente și cu ocazia asta vreau să îmi cer iertare. Aș vrea să contribui la fericirea voastră, a fiecăruia, să vă fiu alături și să vă susțin. Vreau să zâmbiți mereu, să nu lăsați nimic să vă doboare, să nu lăsați nimic să vă distrugă pe interior, să nu vă pierdeți sufletul. Regăsiți-vă de fiecare dată când vă pierdeți de voi! Simțiți și trăiți la timp! Va veni o vreme când nu veți mai apuca să faceți tot ce vă propuneți. Acum este timpul! Nu așteptați momentul potrivit, ci luați momentul și faceți-l potrivit!

Căutați-mă dacă vreți să aflați ce v-aș spune în ultima clipă! Pentru asta, probabil, vom purta o discuție serioasă față în față.

P.S. Vreau să ajung să fiu soție, mamă și bunică. Vreau să îmbătrânim împreună!