Va fi o gară în care mă vei aștepta într-o dimineață căci am de gând să mă țin de promisiune. O să vin când nici nu te aștepți. Pănă azi, nici eu nu am crezut că o să vin. Dar trebuie. Mă chinuie întrebarea “Cum ar fi fost daca…?” așa că vin să aflu răspunsul. Eu alte întrebări nu mai am. Am doar răspunsuri. Întrebările cred că sunt la tine.

Nu am fost niciodată atât de departe încât să ne vedem atât de rar, însă prioritățile ne-au ținut departe. Distanța e un termen mult prea relativ. Până acum am dat vina pe ce nu trebuia. Hai să lăsăm scuzele deoparte și așteaptă-mă în gară. Trenul meu nu va avea întârziere. Să fii acolo mai devreme!

Promit că nu o să te răscolesc prea mult, iar ziua următoarea îți vei continua viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În scurt timp, nici nu îți vei aminti că am fost acolo. Sau poate că asta va deveni povestea vieții tale pe care o vei povesti-o nepoților. E o poză cu noi care mă face să îmi fie dor. Am atâtea amintiri. Am o poveste frumoasă. O spun de câte ori am ocazia. Mi se spune că am o sclipire aparte când vorbesc despre noi. E posibil. Uneori, mi se pare ireal. Dar știu că s-a întâmplat. Iar acum, privind în urmă, am impresia că citesc o carte fără sfârșit. Sfârșitul e la tine. Vin să aflu continuarea. Vreau să aflu cum se termină povestea, desi nu cred că o să se termine prea curând. Dar nu-i problemă, vin și a doua oară. Și a treia…Vin să o trăiesc. Vin să scriem istorie pe cerul unui suflet plin de dor.

Mai e puțin. Încă puțin și vom găsi răspunsuri pentru preamultele întrebări. Tu pregătește întrebările că vin eu cu răspunsurile. Hai să împărțim nopți și zile, stele și lumini, povești și culori, răsărit și apus, cea mai bună omletă și cartofi prăjiți, cafele și trenuri, gări și așteptări. Mai ai puțină răbdare, atât îți cer!

S-ar putea să-ți placă și:

4 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *