AlexandraÎn sfârșit, am o vară întreagă liberă. Mă mut la mare. Trebuie să îmi renovez casa de pe plajă. Pentru 3 luni, ea îmi va fi refugiu. Plaja e pustie în zona aceea. Vom fi doar eu și marea. Ah, singurătate, învață-mă să fiu de neînvins! Mă am pe mine, îmi e de ajuns! Viața m-a învățat să văd oportunități peste tot. A fost un an greu, acum e timpul să mă relaxez. Aș fi vrut să fug de mine, dar fug cu mine. Doar eu și gândurile mele…și marea…și soarele.
În prima săptămână a mers tata cu mine să mă ajute la renovări. Ne-am înarmat cu materiale de construcții și am pornit spre paradis. Am luat ciment să nivelăm podeaua și am pus pardoseală rezistentă la apă că sigur vor fi zile în care o să intru în casă direct din apă, cu bucăți de mare după mine. Pentru pereți, am ales piatră decorativă. Cel dinspre mare l-am spart și am pus ferestre. Voi putea să văd răsăritul direct din pat.
Casa mea de vis a prins ușor, ușor contur. E liniște aici. Se aud doar valurile cum se îngână cu pescărușii. Mi-am dorit să iau marea cu mine casă, nu am reușit, așa că m-am mutat eu la ea acasă. Știai că plaja este casa mării? Nici eu nu am știut până acum. Și o redecorează zilnic, îi aduce scoici și îi remodelează nisipul. Soarele privește liniștit acestă scenă. Se trezește atât de devreme pentru a nu rata nimic. Tot soarele este cel care aprinde marea. Ea nu doarme niciodată, doar se întunecă atât de rău încât zici că e plecată. Ai crede că e ascunsă pe undeva, dar știi că e acolo pentru că o auzi. Nu face liniște niciodată.
De ce sunt singură în pustietate? Ca să scriu o carte. Să pot să îmi pun ordine în gânduri, să fiu fericită și liniștită. Mi-am construit propriul templu. E destul de primitor. O să primesc și vizite.
Am câteva idei pentru renovarea apartamentului din Craiova. Abia aștept să mă întorc acasă în toamnă să le pun în practică. O să îmi pun tapet cu cerul înstelat în balcon și un sticker decorativ cu marea și o să mă mut acolo. Voi dormi pe un șezlong.
