Primăvară târzie în Paris – ce merită vizitat în capitala Franței

Privesc norii cenușii care îmi amintesc de cele 4 zile petrecute în Paris. Mă așteaptam ca în aprilie să fie deja cald, însă a fost mai mult răcoare și a plouat pe alocuri. O vreme care induce o stare melancolică, o vreme care mă pune pe gânduri și mă face să vreau să stau ascunsă dincolo de un geam, cu o carte în mână și o cafea fierbinte alături.

Despre Paris am auzit și am citit destule, înainte de a ajunge acolo. Pe de-o parte erau romanticii care aclamau faptul că Paris este orașul îndrăgostiților, cuplurile care apăreau în fotografii sărutându-se cu Turnul Eiffel în fundal. Pe de altă parte erau cei care afirmau că Paris e un oraș mizerabil, plini de oameni dubioși, gunoaie la tot pasul și îmi recomandau să nu stau seara pe afară și sub nicio formă să nu mă apropii de anumite cartiee rău-famate. Și mai eram eu, cea care își formase propria opinie despre Paris fără măcar să îl guste puțin, doar așa din cele auzite și citite; nu îmi părea un oraș absolut deloc romantic, dar nici murdar așa cum îl descriau unii, nu mă atrăgea în mod special, însă era ceva de văzut o dată în viață. Citisem că tinerii până în 26 de ani au intrare liberă la muzee și cum mai aveam câteva luni la dispoziție să mă încadrez în acest criteriu, am zis să mă grăbesc să ajung acolo. Vă recomand să aveți la voi pașaportul sau certificatul de naștere pentru că francezii și mulți alții nu știu să identifice data nașterii din buletului nostru (știți că e parte din CNP și nu este scrisă separat).

Transport aeroport Beauvais – Paris Porte Maillot 

Se ajunge foarte ușor din aeroportul Beauvais în Paris, la Porte Maillot cu un shuttle care pleacă din fața aeroportului la scurt timp după ce aterizează avioanele și din Porte Maillot spre aeroport pleacă cu 3 ore înainte de zbor. Prețul unui bilet dus-întors este 29 euro. Noi l-am achiziționat online, cu o durată de valabilitate de 1 an și l-am primit pe mail, apoi l-am prezentat unui domn din stație care ne permitea accesul în shuttle. La întoarcere am greșit un autobuz și am ajuns mai târziu în Porte Maillot, însă la timp pentru zborul de Cluj pentru care se pregătea să plece un shuttle.

Porte Maillot – Trocadero

Din Porte Maillot am ajuns la Trocadero cu metroul. Nici nu-mi imaginam să încep această experiență cu altceva în afară de Turnul Eiffel. Un bilet de metrou costă 1,5 euro, însă cu cât cumpărați mai multe, prețul unitar scade astfel că un pachet cu 10 călătorii costă 11,10 euro (adică 1,11 euro pe bilet).

Trocadero e mai mult decât aglomerat, turiști care vor același lucru – o fotografie instagramabilă cu turnul și comercianți care încearcă să vândă câte ceva – un breloc, un magnet, o brățară, o șapcă, un tablou. Pentru o poză reușită ar trebui să fiți experți în photoshop ca să scoateți din cadru mulțimea de oameni din jur sau să vă străduiți puțin mai mult să obțineți cadrul liber. Să mai vorbesc și pe lumina bună și de o oră potrivită în care vor vrea toți să se ducă acolo? Noi am fost până în prânz și era înnorat.

Am vrut să urcăm în turn din prima zi și după ce am stat la coadă o oră și jumătate, ni s-a spus că nu se mai urcă până sus și să revenim luni dimineața la ora 9. Aglomerație de duminică, ce vreți? Numai că și luni la prânz a fost la fel de aglomerat căci evident nu ne-am trezit devreme ca să ajungem acolo la 9. După o noapte albă pe drum, în prima noapte am dormit 13 ore!!! Să fac public faptul că am adormit cu Țăpuș în metrou în drum spre casă? Ups, I did it! Anyway am stat 2 ore la coadă și am citit ”Un bilet spre Paris”, timp în care trebuie să recunosc că m-am tot întrebat dacă merită să stăm la coada aia, însă priveliștea de sus a făcut toți banii (parcă 26 euro) și toată așteptarea! Deși nu se urcă nici atunci până sus că era aglomerat (aglomerație cred că e laitmotivul Parisului), s-a format o nouă coadă lângă ghișeu pentru vârful turnului. Înarmați-vă cu răbdare și provizii sau luați biletul online dacă știți că puteți respecta o anumită oră. Și acolo e coadă, dar nu chiar atât de mare.

Am vrut să urcăm la apus și în Tour Montparnasse, să vedem Parisul de sus cu tot cu Turnul Eiffel, de la etajul 59, ne-am dus acasă ca să ne schimbăm și acolo am rămas.  Prețul unui bilet normal este 18 euro, iar un bilet day & night valabil 48 de ore costă 23 euro.

Cafe du Trocadero

Un colț de rai cu vedere la turn, vis a vis de Trocadero, opulent, boem, parizian până la ultimul croissant și până la ultimul strop de cafea, unde am mâncat cel mai bun croissant cu unt (pe lista mea cu cele mai bune croissante se află și croissantele de la Second Cup și cele de la Lidl). Oamenii parcă erau desprinși din filme, femei cochete, rafinate, domni eleganți, m-am simțit ca pe un platou de filmare și acela a fost momentul în care m-am întrebat cum ar fi să locuiesc acolo și parcă în surâdea ideea având în vedere faptul că mult timp privisem Parisul cu alți ochi. Un brunch cu o grămadă de delicatese costă aici 35 euro.

Musee du Louvre

Luvru este cel mai mare muzeu de artă și istorie din Franța și unul dintre cele mai importante muzee din lume, adăpostind piese celebre precum ”Mona Lisa” (sau Gioconda) a lui Leonadro DaVinci, ascunsă bine în inima muzeului, ”Codul lui Hammurabi”, ”Venus din Milo” sau ”Libertatea conducând poporul” a lui Eugene Delacroix.

În 2018, Luvru a fost cel mai vizitat muzeu de artă din lume, dar și platou de filmare pentru Codul lui DaVinci, fapt ce m-a atras cel mai mult ca să îl vizitez.

Jardin de Tuileries

La ieșirea din Luvru încep Grădinile Tuileries care sunt o splendoare. Rupte de agitația urbană, sunt o oază de liniște și relaxare și dau impresia că orașul e pustiu. Aici parcă timpul se scurge altfel, fără să se grăbească, iar oamenii se bucură unul de compania celuilalt. Prin parcul se observă atât de bine o altă față a Parisului încât parcă nu îți vine să crezi că dincolo de garduri predomină aglomerația.

Musee d’Orsay

În dreptul Grădinilor Tuileries se află Muzeul Orsay, care este amenajat în fosta gară. Arhitectura și designul interior m-au cucerit iremediabil și cumva a fost muzeul pe care mi-am dorit să îl văd cel mai mult din tot Parisul, însă am nimerit o coadă imensă (de cel puțin 3 ore și mai și picura) așa că am renunțat. Ne-am adăpostit la un restaurant să reconfigurăm traseul pentru ziua aceea, de altfel și ultima noastră zi în Paris.

Am decis să abandonăm goana după obiectivele turistice consacrate și să luăm Parisul la pas, să ne rătăcim pe străduțe, să ne bucurăm de peisaje, de natură, de clădiri, de arome, de culori. Au fost atât de multe locuri care mi-au trezit amintiri din alte destinații pentru că se asemănau destul de mult.

Și așa am descoperit absolut întâmplător o cofetărie faină – pe care v-o recomand cu mare drag.

Jadin du Luxembourg

Drumurile noastre au dus la Jardin du Luxembourg. O frumusețe! O splendoare! Este o grădină privată deschisă publicului, ce se întinde pe 23 de hectare, fiind creată în 1612 la cererea Mariei de Medici.

Aici ne-am priedut unele de altele, am oprit oameni să îi rugăm să ne lase să le sunăm pe fete de la ei. Aici m-au dezamăgit francezii cel mai tare pentru că tocmai cei de la poliție și pază ne-au refuzat și majoritatea fugeau de noi. Într-un final în afara parcului, s-a oprit un domn, tot turist, care ne-a făcut hotspot. Nu vreau să comentez acest aspect și nici să generalizez așa că doar vă povestesc această experiență ca să știți că se poate întâmpla și asta. În mintea mea era cu totul un alt scenariu.

Ne-am întors la intrarea principală de la Jardin du Luxembourg și le-am așteptat minute în șir pe fete. N-au apărut și am decis să ne continuăm drumul spre Sena singure.

Les Deux Magots

Îmi pierdusem speranța de a mai ajunge la Les Deux Magots, cafeneaua literară frecventată de Picasso și de alte personalități marcante precum Elsa Triolet, Louis Aragon, André Gide, Jean Giraudoux, Fernand Léger, Prévert, Hemingway, când am zărit-o într-o intersecție lângă Louis Vuitton și vis-a-vis de Les Invalides.

Shekspeare and Co.

Aici e pur și simplu raiul cărților. Un butic înghesuit, plin de cărți, cu o aromă de file vechi și povești.

Notre Dame

Atât regret că nu am intrat și în interior. Eram pe fugă și ne-am mulțumit cu faptul că am ajuns până acolo, unde de fapt a fost punctul nostru de întâlnire. Erau atât de mulți oameni acolo și n-am mai suportat o altă coadă așa că am renunțat și la vizitare catedralei.

Ulterior am aflat că acolo se află coroana de spini pe care a purtat-o Mântuitorul și o parte din crucea pe care a fost răstignit (sau imitații pentru că cine știe care e adevărul).

Plimbare pe malul Senei

Nimic nu are un efect mai liniștitor în Paris decât o plimbare pe malul Senei. Noi ne-am întors pe jos de la Notre-Dame până aproape de Trocadero. Am ajuns la cel mai frumos pod din Paris, Alexandre III, ce are statui poleite cu aur.

Laduree

Laduree este raiul dulciurilor, maison du macarons, o încântare pentru simțuri, pentru papilele gustative, pentru suflet. Am ajuns acolo înainte de închidere, în ultima noastră seară în Paris. În aceeași seară, eu și Maluma am avut același story pe Instagram, cu Turnul Eiffel frumos luminat. Am fost pentru a doua oară în același loc. Am observat acest lucru dimineața în aeroport. Epic fail. :))

Champs-Elysees

București are Calea Victoriei, Londra are Oxford Street, iar Parisul are Champs-Elysees, o stradă ridicată la rang de artă, o colecție veritabilă de magazine celebre, o reuniune de branduri, o explozie de marketing.

Arcul de Triumf

La Arcul de Triumf am ajuns la miezul nopții. L-am văzut impunător, la capătul Champs-Elysees-ului, de parcă ar fi fost pus acolo ca să vegheze orașul.

Când mă plimbam prin Tuileries, am scos agenda și mi-am notat următoarele gânduri: ”În tururi organizate merg turiștii, iar mie mi-a plăcut dintotdeauna să fiu de-a locului, să îmi salut vecinii de parcă ne-am știi de o viață, să îmi beau cafeaua liniștită mergând pe o alee din parc, un gest obișnuit, de parcă ar fi o altă dimineață din sutele petrecute acolo, să mă conectez cu locul, cu oamenii, cu vibe-ul până simt că aparțin. Azi aparțin Parisului. Mă plimb prin ploaie fără umbrelă și zâmbesc ca și cum ar fi firesc și îmi place ploaia.”

Atunci m-am îndrăgostit de-o ploaie și de-un oraș. Inexplicabil. Firesc. De parcă Parisul ar fi putut să aibă alt efect asupra mea!?

Mi-ar fi plăcut să vizitez și Versaille, dar n-am avut nici timp, nici vreme, însă vă recomand cu mare drag o zi acolo, să vă plimbați prin palat și prin grădini.