În jurul tău se unduiește apa cristalină, valurile se duc grăbite spre țărm unde petrecerea continuă până în zori, pe cer e o explozie de culori semn că soarele va apune în curând, muzica răsună în difuzoare, rând pe rând, avioanele aterizează și simți că parcă se îndreaptă spre tine, ești cu toți ai tăi și nimic nu mai contează. Nu contează cât e ceasul sau cine îți trimite mesaj, nu contează dacă e marți sau joi pentru că se aude melodia voastră și vasul se clatină ușor pe mare, simți briza și ultimul sărut al soarelui, simți nisipul și sarea pe obraz, simți o atingere pe pielea fină, simți ritmul până în suflet și îi urmezi mișcările. Închide ochii pentru o secundă. Simte asta. Ești doar tu. Aici. Acum. E vibe-ul care freamătă în tine. E Ibiza pe care o descoperi exact așa cum e ea…wild and free. 

Pentru că Ibiza e un mix. Un mix de oameni prietenoși, mereu cu zâmbetul pe buze, cu muzică de la răsărit la apus și de la apus la răsărit, cu super party-uri și distracție, cu plaje superbe micuțe în câteva cale ascunse sau plaje întinse cât vezi cu ochii, cu nisip fin și apă turcoaz, o insulă pe care se perindă italieni drăguți, cu mâncare bună și cocktail-uri care mai de care. Ibiza e un freamăt. Un freamăt frumos de care ar fi păcat să nu profitați din plin. Și să nu mai zic că la 30 de minute cu ferry se află un paradis care se asemănă cu Maldive. Oh God, e o bucățică de Maldive aruncată lângă Ibiza (și aștept să mă contrazică cineva).

Și știți ce face cu adevărat Ibiza specială? Vibe-ul. Oamenii. Abordarea. Nonconformismul. Ibiza nu ar fi Ibiza dacă nu ar veni cineva la tine când stai liniștit la plajă ca să te invite la un party, să te anunțe unde sunt cele mai grozave party-uri din săptămâna respectivă sau în ce zile au loc excursiile pe Formentera cu live cooking, paella și fructe, open bar și intrare la 2 party-uri.

Playa d’en Bossa nu doarme niciodată. De fapt, Ibiza întreagă nu doarme. Mi-a rămas sufletul la Bora Bora, comandând încă o margarita și unduindu-se printre palmieri pe fiecare notă.

În ceea ce privește party-urile, recomand Ushuaia, Privilege și, de asemenea, Ibiza Bangers și The Carnival Boat Party pentru care luați legătura cu @christian.gabriel.ibiza pe Instagram (și dacă o să mă întorc vreodată în Ibiza să știți de ce).

Mi-a plăcut în Playa d’en Bossa pentru că, fiind aproape de aeroport, vedeam de pe plajă avioanele aterizând din 3 în 3 minute, mi-a plăcut faptul că apa era extrem de curată, limpede, iar nisipul fin și vibe-ul de la Bora Bora unde am petrecut la apus. Din această parte a insulei ar trebui să se vadă răsăritul.

Primele 2 nopți le-am petrecut în Playa d’an Bossa la Club Can Bossa Talamanca Ibiza, la 20 de minute de mers pe jos de plajă, am avut în apropiere magazine, restaurante, vreo 2 cluburi și Burger King.

Ne-am mutat pentru o noapte în Sant Antony special pentru Cafe del Mar, un restaurant de unde se văd apusurile superb și cu care am creat o legătură specială înainte de a ajunge acolo prin prisma Instagramului. O aroganță și punct, dar o aroganță care și-a meritat banii din plin pentru că experiența a fost wow. Mâncarea extraordinar de bună, cocktail-uri super și apusuri de poveste, iar personalul foarte drăguț și receptiv.

Dacă Playa d’an Bossa are un vibe wild, liber, în Sant Antony e o eleganță aparte și cumva confirmă și prețurile mult mai ridicate de la restaurante. În Sant Antoni am stat la Hostal Sunset Ibiza din Cala Comte care aduce puțin a Havana. 

Și a urmat Formentera, încântătoarea bijuterie a Mediteranei. Noi am optat pentru excursie de o zi, însă se poate merge și pe cont propriu cu ferryboat-ul care face în jur de jumătate de oră. Cum ferry nu oprește la Espalmador, am ales excursia. Am plecat la 13:30 din Port Eivissa, prima oprire fiind Espalmador, unde după o sesiune de snorkeling, bălăceală și stat la plajă a urmat Formentera. Am avut de ales între a ne relaxa la plajă – Ses Illetes unde se poate ajunge cu autobuzul, linia galbenă sau cu scuterul și a explora insula și, evident, am ales plaja. Despre Formentera am povestit aici.

Dacă Ibiza este descrisă prin agitație, Formentera este total la polul opus, unde liniștea e la ea acasă, cu drumuri prăfuite și ape turcoaz, unde poposești doar pentru o zi și nu tulburi prea mult vibe-ul insulei cu prezența ta, fără prea multe restaurante sau hoteluri, deci fără prea multe posibilități de a rămâne peste noapte. O insulă care își păstrează autenticitatea. Una isla bonita.

Era să pierd zborul spre casă la întoarcere. De 2 ori. (și nu e prima dată când vă povestesc o situație de genul)

În timpul excursiei pe Formentera ne-am împrietenit cu un grup și când ferry a ajuns în portul în care TREBUIA să coborâm noi, Ocxana s-a grăbit să coboare, înghesuindu-se cu toți oamenii, iar eu am stat să îmi iau rămas bun de la băieți, am mai stat la povești puțin (mă așteptam să coboare și ei tot acolo și de aceea stăteam liniștită). Când să cobor și eu, o văd pe Ocxana agitată în port, i-am făcut cu mâna liniștită, apoi am observat că între noi e apă, iar ferry se îndepărtează cu mine. I-am rugat să întoarcă ca să cobor pentru că nu am apucat, însă în zadar și au zis că mă duc în următorul port. Înainte de a mă apuca paranoia, am întrebat care e următorul port. Din primul răspuns am înțeles că Ses Illetes, adică Formentera și deja mă vedeam rămânând în Ibiza pe perioadă nedeterminată. Am mai întrebat o dată și, de fapt, era Figueretas, la 30 de minute de Eivissa, unde trebuia să ajung eu și parcă am mai prins speranță că mă întorc acasă în seara aceea. Imaginați-vă acum că eu aveam telefonul pe mod avion, fără roaming, iar Ocxana putea fi apelată doar de persoanele din agendă. Bagajele noastre erau într-un dulap de la agenția de la care luasem excursia, cheia era la mine, numărul tipului de la agenție la Ocxana, biletele de avion pe telefonul meu. Oricât de amuzant mi-a părut inițial, nu a fost deloc. Băieții insistau să rămân cu ei, fărâma de conștiință mă trimitea acasă cu Ocxana. Sau măcar să o găsesc. Oricum nici ea nu putea să plece acasă fără mine.

Și ca să fie treaba treabă, când am aterizat în Atena, m-am pus să dorm 2 ore pe durata escalei, înainte de a trece de control, înainte de a ne găsi poarta. Mi-am pus alarma să sune la timp ca să nu rămânem pe acolo, însă neapucând să îmi scot telefonul de pe mod avion nu mi s-a actualizat ora (diferența de fus fiind de o oră). Noroc că m-a trezit Ocxana pentru că i-a zis un domn că se afișase poarta de îmbarcare. Mi-a sunat și mie alarma în timp ce urcam în avion.

Două escale în Atena până acum și o vacanță acolo când?


TE-AR PUTEA INTERESA ȘI:

  1. Espalmador și Formentera – două bijuterii scăldate în Marea Balearelor la jumătate de oră de Ibiza

  2. Cât costă o vacanță în Ibiza | Buget de vacanță

S-ar putea să-ți placă și:

4 comentarii

  1. Ohhhh prin ce locuri m-ai purtat…. nu puteai sa nu ma trezesti asa brusc??? Ce faina pare insula asta, de mers singura sau in cel mai rau caz cu o prietena ??
    Pffff…. cand mai pleci, da un semn si la mine, poate reusesc sa evadez!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *