Escapadă de o zi din Bucureștiul aglomerat | Vulcanii Noroioși și Focul Viu

Craioveancă fiind, era o vreme când îmi făceam vacanțele în București. Cu timpul, București a devenit a doua mea casă. Weekend-ul trecut am fost liberă așa că am am fugit la Ocxana. Prima oprire: Second Cup. Cândva eram vecină cu Second Cup în Cipru.

Și cum stăteam noi liniștite la cafenea, admirând spectacolul de culori de pe cer și păsările ce zburau deasupra noastră, ne-am gândit ca măcar pentru o zi să punem pe pauză parcurile și cafenele și să ieșim puțin din rutină…și din oraș. Și ne-am trezit întrebându-ne unde fugim de acasă?.

Am avut 2 variante pentru cele două zile:

Ziua 1 – Vulcanii Noroioși (Pâclele Mici), Focul Viu de la Lopătari și Lacul Vulturilor

Ziua 2 – Muzeul Satului și Parcul Național Comana

Trebuie să recunosc că n-am fost cele mai matinale și până am mers după provizii, păturică pentru picnic și trepied, am părăsit Bucureștiul la prânz. Până la Vulcanii Noroioși am făcut cam 2 ore și ceva. Când am ajuns noi, a fost drumul blocat de mașini și a trebuit să urcăm pe jos 2 km. Am uitat banii în mașină și am reușit să intrăm gratis. Intrarea costă 4 lei pentru adulți și 2 lei pentru studenți, iar parcarea este gratuită.

În lume există 1100 de vulcani noroioși. Aproape jumătate dintre aceștia se află în Azerbaijan. În Europa, se găsesc vulcani noroioși doar în Bulgaria, Italia, Ucraina și România. La Buzău se află cei mai activi astfel de vulcani, de o frumusețe exemplară. Cei de la Pâclele Mici sunt mai mari, iar cei de la Pâclele Mari sunt mai micuți. I don’t know why. Noi, deși aveam în plan să mergem la Pâclele Mici, am ajuns la Pâclele Mari.

Cum se explică fenomenul? Gazele naturale se ridică de la adâncimea de 3000 metri, trec printr-un sol argilos și se combină cu apa freatică. Nămolul astfel creat iese la suprafață și se usucă în contact cu aerul, formând niște conuri asemănătoare cu cele ale vulcanilor. E interesant cum se vede nămolul bolborosind în conuri, iar întregul platou pare desprins de pe Lună.

Locul are o liniște aparte, dincolo de freamătul turiștilor și, pe alocuri, al vântului. Când am ajuns acolo, s-a pus ploaia. O ploaie caldă de vară care s-a oprit imediat.

După ce am văzut vulcanii, am făcut un popas pe un deal pentru picnic, apoi am stat întinse pe păturică să ascultăm simfonia naturii. Gâze și păsări se întreceau în zumzete și triluri. Pâmântul și iarba fragedă emanau acel parfum specific de după ploaie.

De acolo, ne-am continuat drumul spre Comuna Lopătari, pentru a vedea focul ce arde necontenit în vârful unui deal. Drumul până acolo nu e tocmai cel mai grozav. E drum de țară, neasfaltat, plin de pietre și gropi. Aș spune, plin de provocări și nervi. E genul acela de drum pe care îl parcurgi o dată în viață și ți-e suficient.

De unde am văzut indicatorul spre Focul Viu am mers cu mașina până în dreptul râului. De acolo, am pornit pe jos. Până în vârful dealului. Nu mai e niciun indicator sus, dar mereu drumul cel bun e cel care urcă. Noi am avut noroc cu niște copilași de-ai locului care ne-au ghidat. Peisajul e din categoria celor care îți taie răsuflarea și merită toată osteneala.

În Comuna Lopătari se întâmplă fenomele asemănătoare cu cele de la Vulcanii Noroioși, cu deosebirea că gazul care țâșnește din adâncuri produce flăcări prin frecarea cu solul. Focul este vizibil aproape în permanență, cu precădere noaptea. Atunci când plouă se poate observa pământul bulbucând datorită gazului care încearcă să iasă la suprafață.

Liniștea e la ea acasă și plutește-n verde crud. Focul arde necontenit. Cât timp eram acolo sus, s-a lăsat seara peste comună și am coborât dealul pe întuneric.

Ce nu am luat noi în calcul a fost drumul anevoios aproape de vulcani, precum și de la Vulcani spre Focul Viu, pe segmente de zeci de kilometri unde am fost nevoite să mergem cu 10-20 km/h, dar și faptul că am mers destul de mult pe jos (14 km prin niște văgăuni, traversează râu pe pietre, urcă deal, coboară, vezi pe acolo e mai abrupt și chestii de genul). Așadar, ne-am întors în București la 2 noaptea și a picat excursia de ziua următoare. Totodată, a picat și drumeția de la Lacul Vulturilor.

Vă aștept și pe Instagram că am postat pe stories întreaga experiență.


S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:

  1. 100 de locuri de vizitat în România

  2. 3 tipuri de cazări inedite din România

 

2 Trackbacks & Pingbacks

  1. 100 de locuri de vizitat în România - Olteancă în Deplasare
  2. 7 idei de circuite turistice de parcurs prin România | Road trips - Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*