AlexandraȘi cum poposim în Bucovina cea plină de patos, unde se mai păstrează și astăzi tradiții și obiceiuri din străbuni, unde oamenii sunt mai buni, mai gospodari și mai zâmbitori, unde liniștea știe să spună poveștile dealurilor prin cântecul greierilor și ciripitul păsărelelor, unde oriunde te-ai uita în jur e plin de verde și de frumusețe, trecem pragul unor căsuțe tradiționale vechi de peste 100 de ani, căsuțe ce poartă farmecul unor vremuri demult apuse a căror înfățișare a fost conservată de-a lungul timpului prin portul tradițional și prin decorul fiecărei camere.
În localitatea Vama din județul Suceava, în imediata apropiere de Muzeul Oului, am descoperit 3 astfel de căsuțe, ce-și spun povestea prin fiecare centimetru pătrat de frumusețe.
Casa Poveștilor
Casa Poveștilor e un fel de mașinărie a timpului ce ne transpune pe vremea bunicilor ce ne citeau povești seara înainte de culcare sau ne povesteau despre tinerețea lor, despre viața autentică românească, despre satul încărcat de farmec și obiceiuri străbune pe ulițele căruia mișună fete și flăcăi îmbrăcați în portul tradițional, despre liniștea de la țară și câmpurile pline de verdeață. Casa e plină de obiecte ce defineau altădată viața țăranului român și are aceeași înfățișare ca pe vremuri. Dispune de un antreu și 2 camere, fiind ideală pentru 4 persoane. Nu întâmplător, în aceeași curte cu ea e Casa Bunicii, numai că bunica nu mai e de mult, însă ospitalitatea ei a rămas și astăzi, iar ușa casei sale a fost deschisă pentru oaspeți.
Casa Bunicii
”Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duiosie,
Aieve parc-o văd aici,
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus.
Din zori și până-n seară,
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară…
Căta la noi așa de blând,
Senină și tăcută,
Doar suspina din când în când,
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.
De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte,
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte…”
Bunica – St.O.Iosif
Dați-mi voie să-mi imaginez că aici a locuit bunica lui Ștefan Octavian Iosif și s-o văd în mintea mea torcând pe prispă, îmbrăcată în portul tradițional, cu părul ei nins și ochii calzi, suspindând la amintirea vreunui gând din tinerețe. Și mai dați-mi voie să pășesc cu sfială într-o casă încărcată de atâta istorie și tradiție că pare un mic muzeu al Bucovinei. Și când mi se umple inima de drag și dor, iar ochii mi se încețoșează de lacrimi, nu mă priviți. E dorul de propria-mi copilărie și de bunica pe care aievea o mai văd prin câte-un vis sau prin singura fotografie ce o mai am cu ea. Și-o dragoste caldă îmi umple inima căci mai am o bunică pe care am privilegiul de a o iubi și prețui.
Casa Bunicii e o incursiune în timp, o călătorie în vremea bunicii și a copilăriei petrecute la țară, e despre nostalgie și extaz, despre bucuria pură de a fi printre oameni dragi, despre confortul de a fi iubit și răsfățat, despre căldura cuibului în care ți-au crescut părinții și în care se pare că ai ajuns și tu, despre gustul merelor proaspăt culese din livadă, despre soarele palid de toamnă strecurat printre struguri, despre răcoarea din casă în toiul verii și despre căldura sobei iarna. Și probabil, pentru mulți, e despre retrăirea copilăriei.
Căsuța este ideală pentru 2 persoane, de preferat prietene cu cele de la Casa Poveștilor, dar nu e obligatoriu. Oricum fiecare își va trăi propria poveste ca urmare a dorului de copilărie.
Pensiunea Agroturistică Bianca
La 2 minute de mers pe jos de la cele 2 căsuțe, locuiesc proprietarii. Aici se află și bucătăria și sala de mese unde se servește micul dejun și, la cerere, prânzul și cina. Tot aici e o curte imensă cu pomi fructiferi și multă umbră, un foișor, zonă de grătar și alte 4 camere decorate tot în stil tradițional. În unele nopți, prin curte poposește un arici. E o atmosferă tare plăcută, iar gazdele sunt ospitaliere și mâncarea super delicioasă. Știți și voi genul acela de preparate pe care încă le mai mâncați deși v-ați săturat deja pentru că sunt mult prea bune și pur și simplu nu vă puteți opri. Eh…din acelea găsiți aici.
Deși oamenii mari, uneori copilul din noi tânjește după copilărie și după casa bunicilor, după bunătățile cu care obișnuiau să ne răsfețe, după fructele și legumele culese direct din grădină, după tot ce-i natural și autentic.
S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:
