AlexandraÎn era internetului de mare viteză și a conectării permanente cu cei din jur oare mai reușim să ne deconectăm de exterior și să ne conectăm cu propria ființă? Trăind într-o dependență totală de telefon, rezistăm câteva zile fără semnal sau fără baterie? Mă veți întreba cum altfel vom reuși să imortalizăm acele momente. Cu sufletul sau cu ochii minții. Noi am folosit drona. Postările din Social Media le-am făcut mai târziu. Vreau să vorbesc despre deconectare, însă tot am rămas conectată într-o oarecare măsură.
Ei bine, nu cu scopul acesta am plecat de acasă. Am ajuns la Hotelul de Bumbac la scurt timp după ce soarele a apus, cu 5% baterie întrebând unde găsesc o priză. Răspunsul a venit ca un topor în moalele capului: ”O să vă pornesc generatorul jumătate de oră în seara aceasta, apoi ne auzim mâine dimineață. Sunteți în natură. Relaxați-vă!” Și în acel moment m-am panicat. Dar cum altfel puteam să observ că stelele sunt atât de strălucitoare dacă aș fi stat cu capul aplecat spre telefon? Și cum oare aș fi auzit greierii dacă aș fi pus o melodie pe fundal? Și altfel a fost comunicarea între noi când nu am mai stat atât de des cu telefonul în mână. Poate că nopțile au fost mai reci la cort, dar ne-am strâns în brațe mai tare și am mai pus încă o pătură pe noi.
Adevărul este că offline is the new luxury, iar acest lucru încearcă să ofere Hotelul de Bumbac. Oamenii chiar vin aici să se relaxeze, să pescuiască, să stea liniștiți pe malul lacului, să citească în hamac sau, pur și simplu, să privească cerul.
Am observat o usoară trecere de la nevoia de a fi permanent conectat cu ceilalți și de a posta pe Social Media în orice clipă la nevoia de a lăsa puțin telefonul deoparte și de a trăi câteva momente doar pentru sine. Nevoia omului de a crea amintiri care să nu fie share-uite e tot mai pregnantă. Efectiv, să admiri un apus frumos fără să-ți cauți repede telefonul să faci o poză. Să stai acolo doar tu cu tine și să observi. Să te conectezi cu tine și cu natura. Să te conectezi cu cei care sunt acolo cu tine.
Știu că o să sune trist ce urmează, dar Social Media ne apropie de cei care sunt la distanță și ne îndepărtează de cei care ne sunt aproape. Undeva în toată povestea aceasta trebuie găsit un echilibru.
Așa am pus noi telefonul puțin pe pauză la Hotelul de Bumbac, am stat la povești cu gazdele și am descoperit că-s oameni tare faini care au atâtea istorisiri de împărtășit și cu care ți-e mai mare dragul să pierzi noțiunea timpului. Cât despre glamping…e primul din țară care are și lac de pescuit. E amplasat într-o zonă retrasă din Hoteni unde totu-i verde în jur și multă, multă liniște. Cuprinde 6 corturi a câte 25 metri pătrați fiecare în care se găsește un pat king size, o măsuță, covorașe și pături groase pentru că noapțile în Maramureș sunt destul de reci inclusiv vara. În fața cortului, am avut un hamac numai bun de moțăit în el după amiaza sau de lecturat o carte la micul dejun. Glampingul dispune și de un grup sanitar extrem de curat, zonă de grătar și băncuțe de lemn.
Noi nu am mers acolo pentru pescuit, în schimb relaxarea combinată cu vibe-ul locului ne-au prins tare bine.
Pentru detalii și rezervări, vă recomand să aruncați un ochi pe site-ul lor pentru că prezintă acolo tare frumos povestea din spatele glampingului.
