Plâng de când am urcat în tren. De fericire, de dor, de inimă albastră, de speranțe, de dezamăgiri, de toate. Citesc și plâng. Orice scriere îmi trezește amintiri și toate sunt legate de același om. Era soare peste Brașov și atât de multă liniște încât m-am regăsit, mi-am pus ordine în gânduri, sau cel puțin …
Unele trenuri poartă doruri, nu oameni
Zgomotul roților care se pierd pe şine mă trezeşte. Şuieratul trenului prevesteşte accelerarea. Se grăbeşte spre gară. E aceeaşi gară în care ne-am cunoscut. Era o dimineață de primăvară târzie în care am făcut schimb de zâmbete. De atunci te-am luat în suflet. Astăzi mi-e dor. Mi-e dor de zilele de vară în care trenul …
Ne-am întâlnit ultima dată într-o gară, 2 minute. Atât.
Ne-am întâlnit ultima dată într-o gară, 2 minute. Atât. Exact ca la început. Trenul nu a stat mult, până și el s-a grăbit. Nu am înțeles de ce noi oamenii suntem de multe ori grăbiți. Cândva, aș fi rămas pentru o viață și încă ceva în plus. Nu am ales eu să plec. Pur și simplu, …
Ne-am întâlnit într-o dimineață, într-o gară
Trenul opreşte în gară. El e afară. Îşi bea cafeaua liniştit. Nu se grăbeşte. E singur. Privirile noastre se întâlnesc de câteva ori. Zâmbeşte. Un zâmbet suav, plăcut. Îl văd că se urcă în trenul de lângă. Mă întorc la locul meu. Îmi pornesc laptopul şi mă gândesc să mă uit la un film. Credeam …
Fiecare gară are povestea ei
E posibil să nu vă mai întâlniţi niciodată, dar totuşi speri că într-o bună zi îl vei revedea…si pentru acea zi traieşti toată viaţa! Fiecare gară are povestea ei. Mi-aș fi dorit să fiu un copac într-o gară, să văd oameni sărutându-se, îmbraţisându-se, despărţiri, revederi, oameni care râd, oameni care plâng, dar mereu oameni sinceri. …