Vacanța la Braşov m-a motivat să învăt în sesiune. Am învățat că atunci când lucrurile nu merg prea bine, trebuie să îți găseşti un element motivațional.
În prima zi de vacanță, eram cu Clau, Miha şi Ocxana în gară, aşteptând trenul. Hyperion m-a inspirat prin sloganul său “de văzut, de trăit, de povestit” aşa că am pornit călătoria cu gândul de a vizita cât mai multe obiective turistice, de a trăi experiențe minunate şi de a mă întoarce acasă pentru a povesti.
Braşov este un oraş liniştit, iar aerul curat de munte îi conferă un farmec aparte.
Cum cea mare nevoie a fost de relaxare, am început sejurul la Paradisul Acvatic. Trebuie să mai menționez că îşi merită numele din plin? Piscina a fost grozavă, am încercat şi toboganele, iar senzația a fost de vis, ne-am distrat maxim acolo. M-am relaxat la saună, dar nu prea mult pentru că ultima dată am adormit acolo. Am descoperit o grotă, un loc liniştit, unde poți sta întins în apă caldă în timp ce urmăreşti proiecții pe tavan. A fost linişte acolo până am apărut noi. Am observat că noi putem păstra orice, însă liniştea nu. Ce mi-a plăcut in mod deosebit a fost piscina exterioară: afară era extrem de frig, iar noi stăteam în apă la 38°C. De acolo, de afară, era o privelişte extraordinară la Tâmpa. E un mod plăcut de a petrece seara. Am încheiat această experiență cu câteva minute în jacuzzii.
După atâta mişcare, se explică foamea. Cel mai bun loc cu mâncare din Braşov unde raportul calitate/preț are o valoare însemnată este Ando’s.
Nu am reușit să fiu chiar atât de matinală pe cât mi-aș fi dorit, dar totuși m-am trezit cam devreme pentru o zi de vacantă. GPS-ul a devenit prietenul meu cel mai bun (scuze, fetelor) astfel că am pornit spre Centrul Vechi. Piața Sfatului e atât de frumoasă în lumina dimineții. As fi vrut să îmi mai petrec câteva dimineți acolo, scăldată în razele soarelui, fără nicio grijă, fără să mă gândesc că există un “mâine” în care am atâta treabă.
Destul de vizibilă și impunătoare se arată Biserica Neagră, solemnă și liniștită, ascunsă între câteva clădiri. Interiorul este spectaculos.
Am căutat cea mai îngustă stradă stradă din Brașov și am găsit-o ascunsă bine între străzile Cerbului și Poarta Șchei. Strada Sforii este a treia cea mai îngustă stradă din Europa. Am ocupat-o noi jumătate de oră pentru poze. Se strânseseră acolo vreo 5-6 persoane așteptând să eliberăm zona. Tipic.
Oriunde te-ai afla în Brașov, e inevitabil să nu te uiți după Tâmpa că “se vede și de aici” sau “oare de aici se vede?”. Noi am văzut și din piscină. Pe principiul “de sus se vede mai bine lumea”, am urcat. Pot spune că priveliștea e absulut minunată. Merită din plin! Dacă vreodată ajungeți prin Brașov, vă recomand să urcați la Tâmpa să vedeți orașul de sus. Plus că e super cu telecabina. Cei care au suficient timp la dispoziție, pot să încerce o drumeție.
După Tâmpa, ne-am grăbit spre Poiana Brașov. Într-o ora am fost în partea cealaltă a orașului, pe dealul paralel cu Tâmpa, admirând orașul de la o altă înălțime. În Poiană ne-am oprit la un lac înghețat să facem poze. Auzind că e un domn enervant cu o chinchilla, am vrut să mă dau drept turistă străină, însă atunci când am văzut cât de adorabilă e pufoșenia am rămas pentru poze.
Scăldată în băi de soare, am început să cred că începe să primăvară. Aer proaspăt și miros de verde crud, liniște, părea a fi poveste sau vis. Era realitatea de după sesiune. Plăcut mod de relaxare! În schimb, am văzut niște căsuțe de poveste.
Am fost și pe pârtie, dar doar am făcut poze, apoi ne-am retras pe o bancă să admirăm peisajul. Pentru prima dată în acea zi când doar am stat.
La întoarcere, era atât de multă lume în stație încât nu îmi imaginam cum vom încăpea toți într-un autobuz. Mai înghesuiți, mai stiviți, am avut loc. [Nu îmi explic cum.] Nici măcar cei care sunt din Craiova și au circulat cu autobuzul 3 nu vor înțelege acea înghesuială. Un alt fel de Free Hugs. În acel autobuz, l-am găsit pe Cristi. Era chiar lângă mine când toți au început să strige: “Cristiiii! Băăă, Cristiii!” Mi-a zis să scriu și despre el. Fiecare oraș are un Cristi al lui.
Am trecut din nou prin Centrul Vechi. Pare un mall în aer liber. Am mers din magazin în magazin până am ajuns la Ando’s.
În acea zi am mers 19 km pe jos. Când am ajuns la Office, eu și Claus nu ne-am mai ridicat din pat. A fost o seară de Prison Break. Miha și Ocxana au mai ieșit și au mers din cafenea în cafenea. Habar n-am de unde au mai avut atâta energie. Iar dimineața, tot ele s-au trezit înaintea noastră. Și, sincer, nici nu îmi imaginam altfel.
În ultima zi, am revenit în centru. De data aceasta, cu autobuzul…și ne-am rătăcit. Nu am coborât la stația potrivită.
Brașov e un oraș boem, plin de liniște și eleganță, un oraș în care ți-ai dori să îți petreci cel puțin o vacanță.
Noi o să revenim. Voi?
Leave a Reply