Într-o zi o să îți lipsesc, promit!

„Oamenii vin în viața noastră pentru un motiv… pot sta o oră, o zi, o lună, un an… sau o viață.”

Sunt nopți în care mă lași să îmi fie dor de tine. Mă lași singură cu insomniile mele și mă întreb oare de ce îmi ocupi gândurile, când am lucruri mai bune de făcut. Nu știu unde ești, ce faci sau cu cine ești, dar nici nu te sun. Vreau să văd când îți aduci tu aminte de mine.

Mă lași așa să mă chinui cu întrebările câteva zile și apoi revii ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Și chiar nu s-a întâmplat. Frământările mele sunt doar produsul imaginației căci mi-am făcut prea multe scenarii în cap. Tu nu știi despre ele și nici nu cred că vei afla vreodată. Dar te acuz de nebăgare în seamă și asta e reală. Nu mă trata cu indiferență dacă vrei să rămân că doar știi că eu nu stau prea mult într-un loc. Vreau atenție! Sufăr dacă nu o primesc. Mă fac și semn de circulație dacă e nevoie. Voi fi și „DRUM CU PRIORITATE” când o îți dau voie să păstrunzi în sufletul meu chiar și încălțat, „CEDEAZĂ TRECEREA” când te las să aștepți puțin că știu că voi bărbații dacă sunteți tratați cu indiferență deveniți mai interesați de o femeie, „STOP” când mă satur de ignoranța ta și iau o pauză sau plec.

Când o să plec să nu mă întrebi de ce. Am nevoie doar de atenție și atât. De restul mă ocup eu. Îți recomand să nu te joci cu răbdarea mea. E cea mai mare greșeală pe care o poți face. Când mă tratezi cu indiferență, mă îndepărtezi. Și când o să fiu mult prea departe o să plec. Definitiv. 

Toți oamenii, mai devreme sau mai târziu, pleacă. E inevitabil. Am o viață mult prea scurtă. Nu rămân să sufăr, mai ales dacă nu îmi dai niciun motiv să lupt, iar eu singură nu lupt. Plec să fiu fericită.

Atenție la neatenție! Într-o zi o să îți lipsesc, promit!