AlexandraTrecuse cu mult de ora la care stabilisem să mă pun la somn. M-a sunat. Voia să ne vedem. Era ultima seară de vară. Vântul adia plăcut, era puțin răcoare; frumos mod de a-și lua rămas bun! Voiam să o simt pentru ultima dată pe anul acesta.
Urma să plec și știam că o să îmi fie dor de el așa că am ieșit. Plimbarea de seară ca să dormim mai bine apoi. Conducea încet. Muzica era în surdină. Ieșisem de mult din oraș. L-am rugat să nu îmi spună unde mergem. Una din dorințele mele de vară era să fugă cineva cu mine undeva departe, așa spontan. Nu mă așteptam să se întâmple în ultima seara. De fapt, nici nu mă așteptam să se întâmple. Era o dorință ascunsă. Scrisă pe un post-it și uitată în agendă. Nu mai știa nimeni de ea în afară de gândurile mele care uneori mă purtau atât de departe încât îmi lua ceva timp să mă întorc.
La un moment dat, a oprit, am ieșit din mașină și am privit cerul. M-a cuprins o ciudată stare de bine. Stele străluceau mai tare decât de obicei. Era un spectacol fantastic acolo sus. Pentru o clipă s-a făcut liniște și am ascultat sunetul greierilor. Părea atât de ireal. M-am uitat la ceas. Era deja toamnă. Prima zi de toamnă. Am început-o frumos.
Viața adevărată începe atunci când decizi să nu dormi. A fost epic. Dorințele devin realitate atunci când ai curajul să crezi în ele. Nimic nu este imposibil. Absolut nimic. Ce aș putea să îmi mai doresc toamna aceasta? Două pungi de jeleuri și de restul fericire. Și poate alte nopți împărțite la doi, departe de oraș, în liniște, acolo unde cerul se întâlnește cu crengile copacilor și le șoptește să nu se sperie de singurătate. Trece.
