Ce am învățat în 2017

2017 a fost anul în care am învățat de la oameni mai mult decât am învățat din cărți.

Am învățat că încrederea și curajul sunt adevăratele valori care te pot propulsa acolo unde îți dorești. Ce te împiedică să faci ceea ce îți dorești? De ce te temi cel mai mult? Teama de necunoscut este, de fapt, teama de a ieși din zona de confort. Îți e teamă de evoluție?

Am învățat că trebuie să ieși din zona de confort ca să te autodepășești, că trebuie să te provoci zilnic ca să îți depășești limitele, că devii un om mai bun exersând, că e bine să nu mai fi la fel pentru că asta înseamnă că evoluezi. Să îți dorești să evoluezi e cel mai înțelept lucru. Să fii un om de acțiune e cea mai mare satisfacție. Mulți oameni doar își doresc, puțini sunt cei care și fac ceva în acest sens.

Am învățat că singurătatea e cel mai bun, dar și cel mai răr lucru care i se poate întâmpla unui om. Să fii singur cu tine e un lux pe care mulți nu și-l permit. Să fii singur în doi e un privilegiu. Dar să fii singur-părăsit, să nu ai pe nimeni cu care să îți împarți bucuriile și tristețile, să nu ai în ce brațe să te refugiezi, să fii abandonat de toți de la care aveai așteptări, e ceva ce nu doresc nimănui. Pe cei care spun că nu au nevoie de alți oameni ca să fie fericiți îi rog să îmi scrie cu ce înlocuiesc ei afecțiunea, îmbrățișările, zâmbetele și acea privirea. Eu nu vreau să mă dezumanizez chiar atât de mult.

Am pierdut oameni dragi, iar plecarea lor m-a învățat că fiecare om e în viața noastră pentru o anumită perioadă, vine, își spune povestea și pleacă. Și cel mai greu de suportat e faptul că nu știi niciodată când pleacă, nu știi care este acea ultima dată când v-ați întâlnit, nu realizezi că ceea ce îi spui într-un anumit moment ar putea fi ultimul lucru pe care ai avut ocazia să i-l mai zici. Am făcut un exercițiu tare ciudat, dar care m-a ajutat extrem de mult. Mai aveam atât de multe de zis și nu am mai avut ocazia așa că într-o noapte, am format numărul și am lăsat să sune. Știam că nu are cum să mai răspundă, a intrat mesageria și am spus liniștită tot ce aveam pe suflet. Într-un fel, sunt sigură că a auzit și m-a înțeles. Acea conversație m-a ajutat să mă eliberez.

Pe nimeni nu întâlnești întâmplător. E adevărat, pe unii îi întâlnești din pur ghinion, dar și de la ei înveți o lecție. Pe ceilalți îi întâlnești pentru că ai dreptul la fericire, iar ei îți pot scrie un capitol de viață atât de frumos încât nu o să mai vrei nimic mai mult. Și tocmai atunci dispar ca tu să evoluezi, să primești mai mult, să te dezvolți mai mult. Știu, e ciudată viața. Extrem de ciudată. Dar nu sunt aici ca să o înțeleg, ci ca să o trăiesc, să mă bucur de tot ce e mai frumos și să îmi îndeplinesc dorințe.

Am învățat că, în timp, durerea trece, iar lacrimile nu mai sunt atât de amare după o perioadă. Am plâns suficient de mult ca să îmi dau seama de acest lucru și mi-am găsit motivația de a merge mai departe în mine. Am vorbit cu mine în fața oglinzii, în fața camerei de filmat, am spus cu voce tare tot ce mă frământa, mi-am dat sfaturi, am fost sinceră cu mine, mi-am recunoscut greșelile și slăbiciunile și acest lucru m-a ajutat foarte mult.

Am învățat să mă descurc în situații de criză, să rămân calmă și să nu îmi pierd speranța. Am învățat că trebuie să ies din mijlocul problemei ca să o văd din exterior, cu alți ochi, să o privesc în perspectivă și să caut soluții acolo unde nu par a fi.

Am învățat că cea mai frumoasă destinație rămâne drumul spre patul meu atunci când, după multe ore de muncă și nesomn, aștept cu nerăbdare să mă întind și să îmi reîncarc bateriile.

În 2018 vreau să fac tot ce nu am avut curajul să fac până acum!

Mutarea pe insulă o să fie cea mai mare ieșire din zona de confort și, atunci când voi ajunge acolo, o să mă adaptez atât de bine încât aceea o să devină noua mea zonă de confort. Teama de necunoscut e o limită impusă, e o îngrădire personală de care vreau să scap. O să îmi extind zona de confort atât de mult încât o să mă simt confortabil în orice loc de pe planeta asta, în orice situație și abia atunci poate o să îmi găsesc un loc pe Stația Spațială Internațională. Iar asta nu o să mai sune atât de ciudat după ce o să îmi postez lista de dorințe (ălea aproape imposibile pentru care o să trebuiască să muncesc mult și pentru care probabil îmi mai trebuie o nouă viață).

Dorește-ți imposibilul! Setează-ți obiective mărețe de care ți-e teamă și străduiește-te să le îndeplinești! Provoacă-te, dezvoltă-te, evoluează! Și nu uita că ești singura persoană responsabilă de fericirea ta.

Îți doresc un 2018 așa cum vrei!

1 Comment Posted

  1. Fiecare an ne învață câte ceva. Este bine să luăm aminte de tot ce ni se întâmplă, să facem un bilanț al lucrurilor bune și al celor rele și să rămânem în minte doar cu lucrurile care ne fac mai puternici și mai veseli.
    Sper ca 2018 să fie un an plin de realizări! :*

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*