AlexandraTrenul tău a ajuns în stație. Urci sau mai stai?
Obișnuit cu așteptarea, riști să ratezi șansa vieții tale pentru că între timp uiți ce aștepți, pierzi noțiunea timpului, pierzi esența vieții, nu mai știi ce vrei, nu mai știi pentru ce lupți, ce dorințe porniseși să îți îndepinești. Pur și simplu, uiți pentru că trăiești. Și ar fi bine să apară la timp cineva să îți readucă aminte, să te ajute să îți găsești echilibrul, să te provoace să te regăsești după ce te-ai pierdut de atâtea ori prin nici tu nu mai știi ce gări. Cineva care să te ia de mână și să aștepte cu tine pe peron trenul spre aceeași destinație.
Ce faci dacă trenul trece pe lângă tine (fără să oprească)? Sau dacă oprește și tu tot nu urci, rămânând îngândurat pe peron, privindu-l cum pleacă? Și-l vezi cum se îndepărtează și odată cu el și șansa ta. Șansa de a face ceea ce îți dorești, șansa de a fi ceea ce ai visat dintotdeauna, șansa de a trăi cu adevărat.
Ce faci dacă altă ocazie nu se mai ivește? Ce faci dacă nu ai un plan de rezervă? Cum aștepți următorul tren? Oare mai există vreun alt tren? Dar dacă nici primul nu mai sosește în gară pentru că a fost anulat din mai știu eu ce motive? Cum aștepți? Cum trăiești? Cum îți trăiești așteptarea? Cum te bucuri de fiecare moment? Ce faci dacă nu mai apare niciun tren?
Vezi tu, chiar acum ești în gară și aștepți. Aștepți trenul care te va duce spre acea șansă. Aștepți momentul potrivit să apară. Dar trenul e deja acolo și tu nu îl vezi pentru că te uiți în altă direcție. Și nu urci. Dar cât crezi că o să te mai aștepte? Cine crezi că o să te împingă de la spate să urci? Cine va striga după tine să te grăbești?
Trebuie să profiți de fiecare oportunitate ca și cum nu te-ar mai interesa dacă mai există alta. Trebuie să faci alegeri la tot pasul și să rămâi ferm în deciziile tale.
Trebuie să urci ACUM în tren pentru că acesta este trenul tău. Dacă până acum viața ta o fost o gară, fă-o să fie o călătorie și fă tot posibilul să fie la clasa I.
