Polignano a Mare respiră artă, e un colț de lume sculptat pe stânca rece în care se sparg valurile, cu case de piatră împodobite cu flori și străduțe înguste care creează impresia unui imens labirint.
Și din tot acel labirint cu iz de poveste, am ales să stăm în cel mai frumos loc.
Ne-am trezit devreme ca să vedem răsăritul din cameră. Nu știam dacă se va vedea soarele ieșind din mare sau acolo se ascundea seara. Tot ce știam e că avem marea acolo, la fereastra noastră, și puteam ieși pe terasă ca să ne bucurăm de albastru. Am asistat la un spectacol de culori pe pânza albăstruie a cerului. Într-un contrast puternic definit, marea se prezenta într-un albastru misterios. Răcoarea dimineții s-a potrivit cu aroma de cafea. Sub noi, valurile se spărgeau în stâncă.
Pentru prima dată în viață, locuim la marginea lumii, cu marea care ni se sparge în geam, într-un hotel de piatră construit pe stâncă, pe buza prăpastiei.
Pentru prima dată în viață, simțim marea mult mai aproape. O auzim din pat. O vedem din orice colț al camerei ne-am afla. Simțim mirosul de sare de pe terasă. Jos, valurile își urmează dansul. Sărută stânca și se retrag. Se întorc din ce în ce mai puternice, se sparg și-și lasă spuma la suprafață. Ca un caffe latte agitat de un cutremur. Cele care se ascund în grote, creează o muzică aparte. În liniște, se aud doar ele.
De pe fereastră vedem doar cerul și marea. Și linia fină a universului care le desparte.
Ieșind pe ușă, se deschide o altă lume, dinamică, boemă, cu o muzicalitate aparte. Oameni liniștiți la terase sau plimbându-se agale prin labirint. Lângă noi, un bar cu băuturi pe bază de cactus.
E ca și cum am fi stat și-n mijlocul orașului și-n mijlocul mării în același timp. Și totuși, într-o liniște deplină, departe de orice agitație, ascultând doar valurile mării.
Am găsit atât romantismul Italiei cât și emoția mării în apartamentul nostru de la B&B Relais del Senatore. Am avut un living imens, bucătărie unde ne-am făcut cafeaua la răsărit și am servit-o pe terasa micuță de unde am admirat marea și explozia de nuanțe ce au însoțit soarele. Până și luna plină văzută din pat a încărcat atmosfera de emoție.
Terasa a fost închisă când am fost noi (deh, extrasezon), dar știu că și ea se ridică la nivelul așteptărilor pentru că are același view, cu marea în prim plan.
De ospitalitate nici nu mai vorbesc că parcă am fi fost la noi acasă, iar pe gazdă am fi cunoscut-o de când lumea și pământul. Și ce m-a impresioant cel mai tare, la plecare, ne-a spus că lăsăm ușa descuiată și cheia pe masă. Câtă încredere și în ce comunitate onestă am stat!
Am ajuns în Polignano a Mare după Alberobello, iar Alberobello e un oraș de poveste. Greu avea să ne mai impresioneze ceva după o astfel de experiență și totuși Relais del Senatore a reușit.
S-AR PUTEA SĂ VĂ PLACĂ ȘI: