Ce trebuie să știi înainte de a călători în Filipine

Filipine este un arhipelag din sud-estul Asiei ce cuprinde 7107 insule, dintre care doar 880 de insule sunt locuite. Cele mai mari dintre acestea sunt Luzon, Visayas și Mindanao. Relieful este muntos și de origine vulcanică, țara fiind așezată pe Cercul de Foc al Pacificului, cea mai întinsă și activă zonă vulcanică de pe Terra unde se află 62% din vulcanii activi existenți. În Filipine există peste 200 de vulcani activi, semnificativi fiind Pinatubo și Taal.

Lacul Taal se află pe insula Luzon și este unul dintre cele mai neobișnuite locuri din lume întrucât are o insulă în interior (Insula Vulcanului) care, la rândul ei are un lac (Crater Lake) ce conține o mică insulă numită Volcano Point.

Mi-aș fi dorit tare mult să ajungem să ajungem și noi aici numai că înainte de sosirea noastră în Filipine a fost emisă o atenționare de călătorie ca urmare a erupției freatice a vulcanului Taal. Erupția freatică apare atunci când magma încălzește solul sau apa de suprafață și rezultă o explozie de apă, abur, rocă și cenușă. Ca urmare a acestui fapt, au fost evacuate persoanele din pe insula Batangas. Specialiștii anunțau că Taal se ”reîncarcă” și o erupție ar provoca un tsunami și o ploaie de pietre și lavă.

Clima este tropicală, iar cea mai bună perioadă pentru a vizita Filipine este decembrie-iunie întrucât în iulie-noiembrie este perioada taifunurilor.

Arhipelagul este înconjurat de porţiuni de apă atât bogate şi de biodiversificate. Există strâmtoarea Luzon înspre nord, Marea Chinei de Sud la vest, Marea Sulu în partea de sud-vest şi Marea Celebes (sau Sulawesi) în sud. Marea Filipinelor se găseşte în partea de est.

În 1521, Magellan a debarcat în Cebu și Matacan, inaugurând epoca cuceririi spaniole. În 1571 s-a format orașul Manila, actuala capitală.

Filipine este cel mai mare exportator de nuca de cocos din lume. Limbile oficiale sunt filipineza, tagalog și engleza. Moneda națională este Peso filipinez (PHP). Cel mai indicat ar fi să aveți dolari la voi pe care să îi schimbați în aeroport întrucât au un curs foarte bun. Nu se poate intra sau ieși din Filipine cu o sumă mai mare de 10.000 PHP fără acordul Băncii Filipineze. În caz contrar, suma trebuie declarată la vamă.

Viză și asigurări

Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru o ședere de maxim 30 de zile.

Condiţiile de intrare fără viză sunt:

valabilitatea paşaportului să depăşească cu cel puţin 6 luni perioada şederii în Filipine
bilet de călătorie pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru o altă ţară de destinaţie.

La sosirea în Filipine se recomandă contactarea Ambasadei României la Manila. Noi am uitat să facem acest lucru.

MAE recomandă cu insistență încheierea unei asigurări de călătorie, medicală şi de viaţă. Am uitat și de asigurare.

Vaccinuri

În ultimii ani, a fost declarată epidemie de febră dengue ce se transmite prin mușcătura de țânțari și pentru care nu există vaccin sau tratament specific astfel că se impune utilizarea loțiunilor și spray-urilor repelente.

Departamentul de Sănătate filipinez recomandă turiștilor și cetățenilor străini care intră în Republica Filipine (inclusiv filipinezii de toate vârstele care se repatriază) și intenționează să rămână în această țară timp de minim 4 săptămâni, să primească o doză unică de vaccin polio inactiv (IPV – Inactivated Poliovirus Vaccine) cu 4 săptămâni inainte de planificarea călătoriei spre Republica Filipine, dacă nu au efectuat vaccinul în ultimele 12 luni, sau, în cazuri de urgenţă, chiar înaintea acesteia. Se recomandă și pastile antimalarice, însă discutați acest aspect cu un medic specialist.

Ce înseamnă cu adevărat viața în Filipine?

Fără doar și poate Filipine e un paradis, un colț de rai coborât pe pământ, cu plaje la superlativ, explozii de turcoaz, albastru neon și verde smarald, toate pe ocean, insule de vis de unde nu ai vrea să mai pleci și un vis devenit realitate. Însă e un contrast fantastic între frumusețea plajelor și nivelul de trai.

În Puerto Princesa am locuit printre localnici, pe o stradă neasfaltată care se inundă când plouă. Apă am avut cu porția, câte jumătate de oră, de două ori pe zi. Se încălzea de la soare așa că seara ne spălam mai mereu cu apă rece. Bine, nici dimineața nu era prea caldă, dar se simțea o oarecare diferență. Apa este destul de scumpă, oamenii nu au apă potabilă și vând ceea ce cultivă pentru a cumpăra apă de băut. Majoritatea trăiesc din pescuit. Există și mici afaceri locale, magazine, cafenele, barber shop-uri, dar sunt departe de luxul sau măcar decența de la noi. La magazine nu prea am găsit cine știe ce. Pește uscat pe aceperiș, ulei și oțet care se vând la punguță de 50 ml, șampon și balsam la pliculeț, chipsuri și banane. Și alte câteva chestii pe care nu le-am sesizat. Toate aceste aspecte le-am simțit ca pe o călătorie în timp.

Am și făcut foamea foamea de câteva ori pentru că nu mă dau în vânt nici după orez, nici după pește, dar am supraviețuit cu apă, cafea și banane. Apoi am descoperit pizza, paste, pui și porc cu cartofi prăjiți, noodles, gyros, mâncare thailandeză, mango, lubeniță, nuci de cocos și ananas din plin.

Am locuit într-o căsuță din bambus absolut minunată, cu hamac pe terasă și o mansardă cum nici nu-mi puteam imagina mai bine. Am băut cea mai bună cafea, am văzut răsăritul din pat, ne-au cântat cocoșii non stop și am avut și șopârle gecko prin zonă.

În El Nido, nu am nimerit o cazare la fel de drăguță, dar am avut apă caldă și 4 paturi mari doar pentru noi. Și o terasă drăguță de unde se auzeau șopârle și cocoșii.

Traficul este infernal. Nu există trotuare, nici indicatoare, nici nu sunt asfaltate toate drumurile și habar n-am după ce reguli nescrise se ghidează șoferii. Pentru transport se folosesc triciclete sau scutere.

Oamenii sunt extrem de promitori și drăguți cu turiștii. Majoritatea știu engleza la perfecție. Mi-au plăcut că ne salutau toți cei pe lângă care treceam, ne-au ajută la nevoie, iar gazdele nostre s-au străduit să nu ne lipsească nimic.

Din bambus au creat minunății. Sunt atâtea căsuțe în copac, hamace pe plajă, căsuțe pentru picnic, leagăne. Ne-am bucurat în fiecare moment de ele, de view-urile impresionante și de sentimentul de libertate. De multe ori ne-a lipsit confortul de acasă și supa făcută de mama, dar nu pot să mă plâng. Am trăit în paradis și la un moment dat s-a creat un echilibru. Acum, scriind din confortul de acasă, îmi lipsesc acele vremuri.