Cum am petrecut cele 17 zile în Filipine | Jurnal de la 10.000 km de casă

Așa cum aveam să descoperim și noi, Filipine e o țară a contrastelor. De la peisajele dezolante la plajele desprinse din basme și până la nivelul de trai, totul e frapant. Dar un lucru e cert, oamenii sunt extrem de ospitalieri, atenți și drăguți cu străinii și au făcut tot posibilul să nu ne lipsească nimic cât timp am stat în Filipine, ne-au ajutat cu drumuri, cu informații, cu recomandări, ne-au pus în legătură cu alți oameni, ne-am zâmbit tot timpul, ne-au salutat deși nu ne cunoșteau.

Pe 14 februarie am aterizat în Paradis. În cele 17 zile, am explorat insulele Palawan (Puerto Princesa, El Nido, Sibaltan), Coron și Boracay. Am mers în 3 tururi Tour A și C – El Nido, Super Ultimate Tour – Coron.  Zborurile principale (București – Doha – Manila și retur) le-am efectuat cu Qatar, iar cele itermediare cu Cebu Pacific, Philippine Airlines și Air Asia. Am mai mers cu ferry, van și tricicletă.

Ziua 0 – Am plecat din București spre Filipine cu escală în Doha

Aproape două zile am stat pe drum. Am plecat joi la prânz, și am ajuns vineri seara în Puerto Princesa. Am văzut din avion cel mai frumos apus posibil. Precum am menționat anterior, am zburat spre Manila cu Qatar Airways, având escală în Doha. Am dormit pe ambele zboruri, doar m-au trezit stewardesele să mănânc. Zbor lin, mâncare delicioasă, scaune confortabile, liniște deplină (fără anunțuri de tot felul), aeroportul din Doha un paradis.

Ziua 1 – Puerto Princesa

Din Manila, am zburat cu Cebu Pacific spre Puerto Princesa. Aici, ne-a așteptat la aeroport vărul lui Roy cu o plăcuță cu numele meu. Am aterizat cu puțin timp înainte de miezul nopții. Plecasem din toiul iernii, de la zăpadă, iar aici nu era nici măcar răcoare. Din contră, ne-a întâmpinat un aer cald, ușor sufocant. Ajunsesem la 10.000 km de casă și nimic nu mai era la fel. Poate doar sentimentul de acasă pe care l-am simțit la The Village House. O căsuță din lemn și bambus, cu un hamac pe verandă, dormitor în mansardă și o terasă scăldată în parfum de frangipani. De jur-împrejur, palmieri. O liniște de care avea să-mi fie dor mult mai târziu și rareori câte un sunet produs de gecko.

Era prima noastră noapte în paradis și am stat până târziu să ne bucurăm de acel vibe.

Ziua 2 – Puerto Princesa

Ne-am trezit la 06:25 fără alarmă. Ne-au trezit cocoșii despre care aveam să descoperim că nu dorm niciodată și cântă non-stop. O liniște împletită cu cântec de cocoși și aromă de copilărie, de diminețile de vară petrecute la țară la bunici. Am văzut răsăritul din pat și am descoperit cea mai bună cafea din Univers. O banală cafea la pliculeț, cu un gust divin, pe care o beau și acum și-mi amintește de ritualul nostru din Filipine. O cană de cafea dimineața și una seara când ne întorceam la cazare. În prima săptămână, dormeam câte 4 ore pe noapte și în rest exploram împrejurimile. Apoi ne-am obișnuit cu noul fus orar.

Am petrecut dimineața cu băieții lui Roy și cu o pisică. Unul dintre ei ne-a cântat Frozen – Show Yourself și acela a fost cel mai frumos mesaj pe care ni l-a trimis Universul printr-un copil. Pe uliță, ne salutau vecinii de parcă ne-ar fi știut de-o veșnicie. Copiii erau toți un zâmbet și de un entuziasm molipsitor ”Hi. What’s your name?”.

Planificasem să mergem la Underground River, dar am schimbat planul pe ultima sută de metri și am pornit spre plajă. O plajă pustie, o zonă în care doar pescarii se avântă și doi-trei copii ce aleargă printre tufe. Ne-am oprit să admirăm căsuțele de bambus și să citim în hamac.

Seara am mers în zona restaurantelor, un fel de centru ceva mai amenajat decât zona în care am locuit noi și ne-am trezit în mijlocul agitației. Ne-am așezat pe o bordură să ascultăm muzica live de la o terasă unde nu mai era niciun loc liber.

Ziua 3 – Puerto Princesa to El Nido – Corong Corong

Dimineața a fost la fel de magică și ne-a părut atât de rău să părăsim căsuța noastră de bambus căci aveam să ne mutăm în El Nido, la Big Creek, unde deși am avut apă caldă și o cameră de 6 persoane doar pentru noi două nu ne-am simțit la fel de bine ca în Puerto Princesa. Am pornit dimineața la 8 cu un van (l-am rugat pe Roy să ne ajute cu transportul) ce avea să facă 8 ore până la destinație, însă a mers șoferul acela atât de repede încât am ajuns în 5 ore și ceva. Restul zilei am petrecut-o pe plaja Corong-Corong, de unde am văzut cel mai frumos apus. Cerul căpăta nuanțe de portocaliu intens până la roșu sângeriu, în surdină se auzea muzica unor băieți cu chitara strânși în jurul uni foc, câțiva câini lătrau și nelipsiții cocoși completau scena. În larg, bărcile acortate așteptau spectacolul oferit de soare. Terasele și restaurantele își așteptau oamenii la cină. În El Nido am descoperit mâncarea europeană, gyros și pizza. Ahh, rai! Cina am servit-o la Bella Vita.

Ziua 4 – El Nido – Tour A

Ni s-a adus micul dejun pe terasa din dreptul camerei, la ora menționată de noi. Cred că 7. Apoi am plecat să explorăm insulele și plajele din larg, în cadrul turului A:

  • Papaya Beach – verde smarald, plajă cu nisip alb și fin, palmieri și umbră. Multă umbră.
  • Big Lagoon – aici am mers pentru prima dată cu cayacul. Nu pot că spun că am și învățat pentru că am fost un dezastru, am intrat prin toate bărcile și ne-au condus niște francezi drăguți în lagună. La întoarcere, au venit ghizii după noi ca să se asigure că mai nimerim barca și nu trebuie să ne recupereze alt tur ziua următoare.
  • Seven Commandos Beach – o plajă minunată de pe care nu aș mai fi plecat, unde am servit și prânzul. Printre palmieri, căsuțe de bambus. Apa de o nuanță de smarald combinat cu albastru intens, peștișori multicolori, meduze albe și roz. 
  • Shimizu Beach – un loc ideal pentru snorkeling
  • Secret Lagoon – aici am ajuns fără telefon, ne-am întors la barcă după el și s-au întors și ghizii cu noi ca să ne facă poze. Au stat după noi cât a fost nevoie.

La un moment dat a devenit obositor să înotăm de la barcă până la fiecare plajă și înapoi, însă a meritat tot efortul.

Ziua 5 – El Nido

Pe o stâncă din port e înălțată o căsuță. Gyros. Nothing more.

Ziua 6 – El Nido – Tour C

A fost ziua în care am iubit uscatul mai mult decât marea. Marea a fost cam agitată, iar valurile mari ne-au împiedicat să vedem câteva atracții. La întoarcere, barca s-a legănat atât de mult încât am avut nevoie de o pauză de la tururi.

  • Small Lagoon – am ieșit din nou cu cayacul și am vâslit până am învățat. Ce-i drept, am fost și excepțiile de la orice regulă de nerăsturnare pentru că am răsturnat 2 cayace. Atât noi cât și ce rasturnați am ajuns cu bine la bărci.
  • Star Beach – snorkeling. Noi am rămas pe barcă.
  • Matinloc Shrine – am servit prânzul într-un loc superb.
  • Secret Beach – am coborât și am înotat prin apa adâncă. Târziu am aflat că sub noi erau 10 metri de apă ceea ce explica faptul că oricât aș fi încercat nu atingeam fundul mării așa cum mă obișnuisem prin alte locuri. Curenții erau destul de puternici și ne împingeau către stânci. La Secret Beach se ajunge printr-o gaură în stâncă, gaură pe care o tot astupau valurile imense și, întrucât ghizii se chinuiau să îi scoată pe cei deja intrați, ne-au trimis înapoi la bărci.
  • Hidden Beach – o plajă asunsă după o stâncă imensă până la care ar fi trebuit din nou să înotăm. După experiența de la Secret, nimeni nu a mai îndrăznit să coboare la Hidden. Ce-i drept, am fi putut ajunge acolo înotând, dar înapoi la barcă ar fi fost misiune imposibilă din cauza curenților.
  • Helicopter Island – e o stâncă imensă în formă elicopter (sau delfin…sau leu care doarme – don’t ask me about that) la baza căreia, dincolo de palmieri, e o fâșie de nisip alb, fin. Îmi place să cred că doar în ziua aceea a fost un calvar transferul de la și către barcă, ținându-ne de o funie.

N-aș vrea să vă luați după experiența mea și să ratați turul C întrucât majoritatea îl laudă ca fiind cel mai frumos. Eu aș repeta A-ul la nesfârșit. În schimb,atât eu cât și Ocxana, suntem recunoscătoare pentru oamenii faini alături de care am trăit aceste experiențe, Cristina și Gabi, Andreea și George cu care nici daca ne vorbeam nu ne întâlneam prin România, dar așa întâmplător de frumos ne-am sincronizat cu toții prin Filipine.

Ziua 7 – El Nido – Marimegmeg și Las Cabanas

În drum spre Marimegmeg, am descoperit cea mai instagramabilă cafenea din El Nido – Lazy Hammock Cafe (între Mc Donalds și Vanilla Beach). Am stat tolănite la plajă, apoi înainte de apus am mers spre Las Cabanas pentru Zip Line. Cea mai lungă tiroliană din Filipine, leagă o insulă de alta, iar întoarcerea este prin apă. Senzația e de milioane.

Ziua 8 – El Nido – Nacpan și Sibaltan

În weekend, ne-am lăsat bagajele la hotel și am fugit doar cu un ruscac și o lubenită, pe scuter până la căsuța noastră din copac, din Sibaltan. Am vrut să ne refugiem puțin într-o oază de liniște, dincolo de agitația din El Nido. Pe drum, am poposit la Nacpan, unde am făcut un picnic cu mango într-un kubo de pe plajă, apoi am mâncat cel mai bun orez cu șofran la Ranchos Beach. Muzica live de pe fundal și o ploaie deasă au dus la superlativ acea zi.

Ne-am continuat drumul spre Sibaltan pe ploaie. Ne-am udat, s-a oprit ploaia, a apărut soarele, până am ajuns la Dakila Cabins ne-am și uscat. Am avut parte și la cazare de un duș emoțional, pe ploaie. Căsuța noastră din copac a fost fix cum mi-am dorit de mică. Făcută din bambus și fără un perete. Doar cu o perdea ca să nu intre prea multe gângănii. Un pat, un hamac, o noptieră și o oglindă. Ah..și priză. Deși nu am avut energie electrică, nici apă în nicio zi până în ora 15:00, nici semnal, nici wi-fi, tot mi-a plăcut. A fost deconectarea de care am avut nevoie.

Ziua 9 – Sibaltan

De acolo din vârful dealului, am avut priveliște și la ocean și la junglă. În larg, o mică insulă care nu cred să fi avut mai mult de 10 metri pătrați, avea un copăcel în mijloc. Mi-aș fi dorit să mergem cu cayacul până acolo, însă erau valuri cam mari și nu am îndrăznit să ne avântăm în larg. În schimb, ne-am plimbat pe plajă și am luat terasele la rând după fresh-uri de ananas și mango. Ne-am tolănit în fiecare hamac. Și am primit flori de la cea mai simpatică fetiță cu care ulterior m-am jucat de-a v-ați ascunselea printre palmieri. Mi-am retrăit copilăria în acea zi.

La apus, ne-am relaxat cu un masaj filipinez pe plajă. Departe de agitația orașului, am privit multitudinea de stele. Mare dreptate a avut Blaga când a zis că veșnicia s-a născut la sat.

Ziua 10 – Sibaltan – Lio Beach – El Nido

Am părăsit căsuța din copac și am petrecut duminica la Lio Beach, o plajă-parc, cu o grămadă de leagăne și locuri de joacă ascunse prinde copaci. O plajă de unde am admirat cum aterizează avioanele, o plajă cu valuri mari numai bună pentru surf. And guess what? Aici e interzis plasticul. La fel și-n Sibaltan. Jos pălăria!

Ne-am întors la Big Creek unde am primit altă cameră. De data aceasta n-am avut apă caldă și nici curent dimineața.

Ziua 11 -El Nido to Coron

Ne-am făcut bagajele pe întuneric, la ora 6 și apoi am pornit spre port. Am mers cu ferry până în Coron și în loc de 3 ore și jumătate cât se lăuda că o facă până acolo, a făcut 6 ore. Un drum lung și obositor. Iar Coron, la prima vedere, o depresie. Trebuie să recunosc faptul că am fost puțin dezamăgită poate și pentru că am avut așteptări prea mari din parte acestei insule. Nu, nu are nicio plajă. Doar port și o mulțime de ambarcațiuni. Plajele sunt în larg, pe alte insule și se ajunge acolo cu tururi sau bărci închiriate.

Ziua 12 – Super Ultimate Tour Coron

  • Cyc Beach – o plajă liniștită de pe o mică insulă cu niște copaci ciudați ce ies din apă.
  • Siete Pecados – snorkeling. Nici n-am coborât din barcă.
  • Twin Lagoon – e locul pe care l-am visat în urmă cu 2 ani și m-a motivat să plec în Filipine să îl caut.
  • Coral Garden – snorkeling.
  • Skeleton Wreck – snorkeling. Aici e și un vapor scufundat.
  • Banol Beach – cel mai frumos loc de pe pământ. Am servit prânzul într-o căsuță de bambus de lângă o stâncă imensă. Apă mai limpede și mai cristalină ca cea de acolo eu n-am mai văzut.
  • Kayangan Lake – am urcat la View Point ca să-l vedem de sus. O minunăție.
  • Barracuda Lake – un lac spectaculos, situat între stânci, cu apă foarte rece și multe lipitori. Nu, nu m-am scăldat.

După tur, am urcat pe Muntele Tapyas să vedem apusul. 721 de trepte și o febră musculară până la sfârșitul vacanței însă a meritat fiecare treaptă. Alături de apus am admirat răsăritul de lună.

Ziua 13 – Coron to Boracay

Dimineața devreme, am pornit spre aeroport cu o tricicletă. La un moment dat am crezut că o să rămânem pe acolo. Am zburat cu Philippine Airlines, apoi am luat un microbuz până în port, ferry și un jeepney până la hotel. Știam despre Boracay că e un rai, din port s-a văzut altceva. Mi-au dat lacrimile. Însă, priveliștea de dincolo de hotel, faleza, plaja, vibe-ul de acolo mi-au depășit așteptările cu mult. Aveam în plan să explorăm întreaga insulă, dar la ce comori am avut în dreptul hotelului, am abandonat ideea.

Ne-am cazat la Hey Jude Boracay și am fost întâmpinate cu mii de zâmbete. Ajunsesem în paradis. Priveliștea de pe terasă mi-a confirmat acest lucru.

Seara am petrecut-o la Blue Ocean Boutique Hotel, unde ne-am oprit să servim cina pentru muzica live. Atunci i-am cunoscut pe Hector și Castillo, am cântat cu ei melodiile noastre de suflet până aproape de miezul nopții. Mi-e imposibil să redau în cuvinte tot ce am trăit acolo, însă vă las cu câteva story-uri ca să vă faceți o idee. A fost noaptea mea. Mereu m-am visat pe o scenă. Marginea piscinei a fost tot ce-am avut nevoie. Am rămas fără baterie la telefon și am trăit momentul din plin. Mi-am făcut câteva amintiri doar pentru mine. Acum am playlist cu toate acele melodii care îmi amintesc de nopțile din Boracay.

Ziua 14 – Boracay

Am stat toată ziua la plajă, printre palmieri, iar înainte de apus am optat pentru parasailing.

Ziua 15 – Boracay

Am început ziua cu Helmet Diving și m-am pierdut pe fundul oceanului. Apoi ne-am plimbat pe faleză, ne-am oprit să bem cafeaua în locurile cu cea mai frumoasă priveliște, ne-am împletit părul în ploaie, am descoperit cel mai bun cheesecake de mango, ne-am împrietenit cu un grup de belgieni cu care am mers la câteva party-uri. Cu ultimii bani am plătit intrarea la un party, unde am cântat și am dansat în ploaie.

Helmet Diving

Am cântat cu și din tot sufletul. Take me home a fost melodia serii nu pentru că aș fi vrut să părăsesc Filipine, ci pentru că simțeam că o să mai rămân pe acolo și oricât de mult mi-aș fi dorit acest lucru, trebuia să ajung acasă.

Ziua 16 – Boracay to Manila

Jeepney, ferry, van, avion, taxi până la mall. Manila e un oraș aglomerat și murdar. Prea multă agitație, prea mulți oameni reci, prea mare contrastul cu tot ce am trăit pe insulele acelea magice despre care v-am povestit mai sus.

AM RĂMAS ÎN FILIPINE

Primul avion a decolat fără mine. Am avut staff ticket, fără prioritate la îmbarcare și urma să fiu repartizată la primul zbor disponibil.

Am petrecut noaptea în aeroport, din cafenea în cafenea. Am coborât de vreo 2 ori la Burger King. Oricât mi-aș fi dorit să rămân pe undeva, de data aceasta în doream din tot sufletul să ajung acasă. Am mai căutat câteva variante de zbor. La un moment dat, am căutat un zbor spre Tenerife. Îmi ajungeau banii doar de drum. Am înghițit în sec. Mi-aș fi dorit să am laptopul la mine căci astfel m-aș fi întors în Boracay. Dar eram la 10.000 km de tot ce însemna acasă, de toți cei dragi ai mei și am făcut tot posibilul să mă întorc. Am adormit cu capul pe o masă de la Mc și când m-am trezit am primit o cafea de la niște tipi din Indonezia.

Ziua 17 – Manila

Cu o seară în urmă părea destul de amuzant că am rămas pe acolo. Oboseala se acumula și începeam să număr orele până la următoarea încercare. Eram ultima pe listă, iar șansele mele de a mă întoarce acasă tindeau spre zero. M-am așezat cumințică pe un scaun, am descărcat Take me home și am pus-o pe repeat. Mi-au dat lacrimile. Abia atunci m-am simțit singură, pe partea cealaltă a globului, fără vreo șansă de a mă întoarce acasă prea curând. Să nu mai menționez faptul că începeau să se închidă granițele una câte una. S-au închis porțile. Am dat muzica mai tare. M-au chemat. Primisem loc pe zborul acela.

Acesta cred că este cel mai lung articol al meu. O să vă povestesc în detaliu despre fiecare colților din Filipine în articolele ce urmează. Dacă aveți curiozități, le aștept în continuare.

 

Până data viitoare,

Hugs & love

A.

P.S. Mulțumesc, Alex, pentru visul devenit realitate!


S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:

  1. Ce trebuie să știi înainte de a călători în Filipine

  2. Ce vaccinuri ne-am făcut înainte de a pleca în Filipine

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*