AlexandraBucovina e locul unde modernul se întâlnește cu tradiționalul și se așează la sfat, unde timpul se scurge după alte legi, parcă ceva mai lent, unde oamenii sunt gospodari iscusiți, unde liniștea e la ea acasă și verdele e și el un soi de liniște. Și pe aceste plaiuri desprinse parcă din povești, am găsit un loc ce redă fidel esența Bucovinei într-o grupare de așezări unde oaspeții își tihnesc sufletul și trupul deopotrivă.
Pensiunea La Roată din Gura Humorului este un muzeu al satului în miniatură ce cuprinde 5 case rustice, vechi de peste 120 de ani (Vasile, Anastasia, Zenovia, Elisabeta și Dumitru), ce au fost strămutate aici bucată cu bucată. S-a scris pe fiecare bucată de lemn numărul și partea corespunzătoare, apoi au fost reunite exact ca un puzzle. Alături de ele s-au construit 4 case moderne (Nela, Ramona, Olga, Ana). Toate casele poartă numele rudelor proprietarilor și indiferent dacă oamenii mai sunt sau nu în viață, pe proprietatea La Roată ei nu s-au despărțit niciodată.
În curte sunt amplasate indicatoare către fiecare casă atât pentru a-i ajuta pe oaspeți să-și găsească locul de relaxare, cât și pentru a limita interacțiunea dintre aceștia. În aer, e o liniște deplină de parcă natura ar fi stabilit un pact subtil cu oaspeții să își respecte dreptul la odihnă.
La Roată e un loc în care te pui la masă cu liniștea și cu timpul. Și începi să-ți negociezi viața, apoi înțelegi că timpul ia ce valoare îi oferi tu și să te lași în voia sorții și-ți permiți să te bucuri de fiecare clipă, de aici și acum, de modul în care înflorești ca un mărgăritar primăvara atunci când te redescoperi. Un loc creat din suflet pentru suflet. Un loc în care poposești mai mult sau mai puțin întâmplător și ajungi să-l simți și să-l trăiești ca pe o armonie superlativă fără de care viața ta nu ar fi completă. E o experiență în sine. O întoarcere la origini și la tot ce e tradițional, autentic, rustic.
În fiecare casă tradițională, în dulap, costumele tradiționale te așteaptă să-ți ofere o călătorie într-un timp al statorniciei, când ziua era zi, masa-masă și casa-casă și să te integreze în perisajul bucovinean, unde oamenii respectă și astăzi tradițiile și obiceiurile pe care le duc mai departe cu sfințenie.
”Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!” – Ion Creangă
Noi ne-am retras la Casa Elisabeta, o casă tradițională ce se aseamănă izbitor de mult cu Bojdeuca lui Creangă și care mă duce cu gândul la copilăria petrecută la bunici, unde timpul se scurgea altfel, parcă mai încet special pentru a ne lăsa să ne bucurăm din plin de fiecare clipă.
Casa Elisabeta este ideală pentru 3 persoane, având o cameră dublă și un pat single în încăperea ce face legătura dintre camera dublă și baie. Decorul tradițional din camere este în contrast cu baia modernă. Cărțile cu povești își așteaptă cititorii pe pervaz. În fața casei, e un spațiu de relaxare și de servit masa. Alături, o mică livadă. În jur, liniște. Și-o armonie pe care nu o pot descrie în cuvinte.
La Casa Constantin, se reunesc oaspeții în fiecare dimineață pentru a servi un mic dejun extrem de delicios, cu produse proaspete din livadă, de la mica lor fermă sau de la fermierii locali.
Parcarea este gratuită. La fel și închirierea de biciclete. Și relaxarea. Și voia bună. Și regăsirea de sine.
Despre ce se poate vedea prin împrejurimi, am povestit aici.
S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:
