Peripeții la Căciulata

Ziua 1– Cum am terminat cursurile de Formator de la TES, am plecat din București spre Căciulata. Singură în tren din nou. Claus avea grijă să mă sune constant ca să nu apuc să adorm. Mereu face așa.

“-Cât mai ai până ajungi?

-Sunt aproape.

-De unde știi? Că tu nici măcar nu știi unde e gara.

-Păi mai devreme eram departe. “

13401481_1300228256665369_1486723780_n

Mi-am dus bagajul în cameră și am mers direct la Piscina Camelot. Soare și bronz de munte, ce poate fi mai plăcut? Oboseala și-a spus cuvântul încă din prima zi – moment de relaxare totală în timp ce făceam pluta, am ațipit, m-am dezmeticit sub apă și am ieșit repede, spre amuzamentul tuturor. Spre seară am realizat că nu trebuie să circulăm cu liftul, nu la grămadă. În general, îmi plac oamenii care miros frumos. 

13382258_1300229693331892_839511020_n

Ziua 2 – Am fost matinale, nu ni se întâmplă prea des. Norii ne-au ținut departe de piscină. Am fost la Cozia și am adormit pe o bancă pe malul Oltului. Ne-am retras la terasă unde am mâncat cea mai bună pizza și salată de fructe cu înghețată. Între timp, s-a pus ploaia și am rămas acolo încă vreo 2 ore. Ne-a făcut plăcere să ascultăm sunetul ploii care se revarsă în piscină, să vedem cum norii se ridică din munți, iar copacii au un miros aparte. Iubesc natura când plouă. 

13384664_1300228249998703_1206996956_n

13393522_1300229769998551_2134651648_n

13348843_1300229709998557_1454187788_n

Ziua 3 Între mic dejun și somn, clar am ales somnul. A fost soare și am stat la piscină toată ziua. Un tip a încercat o combinație, dar nu i-a ieșit schema. A fost destul de amuzant momentul. În schimb, ne-am împrietenit cu Răzvan, tipul care ne-a făcut pizza. A fost încântat să ne însoțească ziua următoare într-o drumeție.

13348708_1300228266665368_967679654_n

Ziua 4 – Am ales Cascada Lotrișor. Nu recomand mersul pe jos pe stradă, nu este trotuar, se merge pe lângă mașini. Dacă aș fi șofer de TIR, nu aș claxona turiștii căpiați care pornesc într-o aventură fără să se asigure că au pe unde să meargă. Claus o descrie drept ziua în care puteam muri, dar îmi citește tata blogul și nu vreau să se îngrijoreze. Eu zic că am trecut prin momente și mai delicate, acum chiar cred că se îngrijorează. Ce-i drept, ce se întâmplă în vacanță rămâne în vacanță, dar nu mă pot abține să nu povestesc despre asta. A fost o experiență unică, memorabilă, tot ce ne rămăsese era să ne rugăm să nu pățim nimic și să mergem mai departe. În stânga munte cu plasă, în dreapta strada, undeva în spațiul rămas între eram noi, când prin șanț, când prin buruieni, când prin pietre, bălți și poduri am mers vreo 8 km. E o dovadă de perseverență.

13390992_1300229633331898_638777129_n

De la Motel Lotrișor mai sunt 2,4 km până la cascadă. E un drum forestier ce poate fi parcurs lejer în 30-40 de minute. Am crezut că e asta (undeva în spate, aproape inobservabilă)

13401248_1300238659997662_20961175_n

când, de fapt, era asta.

13393456_1300229613331900_535862650_n

Spectaculoasă, oferea o priveliște încântătoare. Sunetul apei în cădere, răcoarea munților și copacii se îmbinau armonios. A meritat toată spaima. La întoarcere a fost ceva mai bine. Răzvan ne-a cules flori drăguțe. A fost o drumeție contra-timp. La ora 5 trecea ultimul microbuz spre  Căciulata. Am ajuns la stradă, însă ne-a luat un om cu mașina. Nu am mai fi rezistat un drum înapoi pe jos. Nu în asemenea condiții!

13401117_1300229366665258_2070831672_n

Ziua 5 – Unde te grăbești, Oltule? Spre Dunăre. Iar Dunărea spre Marea Neagră. Am privit Oltul cu alți ochi când am realizat că avem în comun cu el graba spre mare. Încă puțin. AMR o lună. Tot la Terasa Camelot am mâncat un Lemon Mousse excepțional. Recomand!

13384916_1300229356665259_1166253187_n

Seara, m-a sunat Alex. Am vorbit câteva ore bune. Insomniile au sens. Povestea va continua.

Ziua 6 – În dreapta Hotelului Traian se face un drum spre pădure. Am mers pe acolo până la un pod suspendat. Am luat energie de la copaci. Big hug!

13401073_1300229319998596_1397264080_n

13393458_1300229339998594_672593677_n

13318890_1300228196665375_2025250776_n

13393449_1300228216665373_1303819908_n

Ziua 7Mănăstirea Cozia, din nou. Apoi am reușit să înghesuim toate lucrurile în bagaj și am mers spre gară prin ploaie. Mă întorc la treabă cu forțe proaspete. Azi, a fost zi de planificări.

13401256_1300228116665383_712276650_n

13342272_1300228163332045_1841544174_n

Vacanța aceasta a fost fix ceea ce aveam nevoie. Chiar dacă nu am reușit să dorm suficient deoarece Claus avea grijă să mă trezească devreme și să mă plimbe toată ziua, m-am relaxat și m-am distrat. Am râs mult, am mers mult pe scări (am stat la etajul 7) și am socializat. Claus mârâie și vorbește cu câinii, încep să mă îngrijorez. Am o alarmă super la telefon, dar nu am avut ocazia să o aud că am avut-o pe ea cu mine.

La întoarcere, am călătorit la clasa I. Singura diferență e că scaunele sunt roșii și au suport pentru geantă. #CFR

P.S. Viața la 13 ani e chiar grozavă. Claus știe mai bine. Am cea mai grozavă soră.

If you like it, share it!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*