Eleganță, stil și haine scumpe

E liniște deplină. Se aude doar sunetul grăbit al pașilor mei. Port sandale negre de dantelă cu toc de 15 cm și alerg. Încă sunt grațioasă. În aer plutește tensiunea momentului. Îmi las buclele în vânt și mă uit încă o dată la ceas. Întârzii la o nuntă. Din nou. M-a rugat un prieten să îl însoțesc. I-am zis că nu știu sigur dacă ajung așa că să nu mă aștepte. O să aibă o surpriză. Ca să fiu sigură că o să mă asortez cu el indiferent de ce ar purta, mi-am luat o rochie lungă neagră, fără mâneci, cu dantelă în partea de sus și o broderie nude.

Îl văd. Cămasă albă, pantaloni negri și pantofii aceia care îmi plac mie mult. E atât de chipeș. Stă singur pe al treilea rând. Mă uit după fotograf. Am câteva idei super pentru poze. Ceremonia se desfășoară afară. Grădina e de un verde crud fantastic într-o armonie desăvârșită cu albul mat al covorului. Pășesc încet, pe vârfuri ca să nu atrag chiar toate privirile. În față se rostesc jurămintele. Sunt emoționată. Nu mai cred în iubire veșnică și cuvinte spuse de amorul artei. Am coborât de mult de pe norișorul meu roz…sau mai bine zis am căzut. Ne-am jurat și noi cândva iubire și curcubeie și am sfârșit singură cu o pernă în brațe plângând în multe nopți. I-am dedicat lacrimi și insomnii, bucăți de suflet și o carte.

Simt că îmi îngheață respirația, iar inima parcă mi se oprește. Printre bătăi îi aud șoaptele. Revăd toate acele scene de la Ibis, Herăstrău și Polivalentă. Simt prin toți porii aerul de București pe care cândva l-am respirat amândoi. Am revenit într-un oraș pe care l-am împărțit cu cel alături de care credeam că o să îmbătrânesc. Îl văd cum îmi zâmbește în gară, îl aud râzând și încurajându-mă că totul va fi bine. În fața mea sunt ei, îmbrăcați în haine de sărbătoare, în timp ce prin fața sufletului mi se derulează filmul vieții mele. Rămân blocată pe culoar și toți ochii sunt ațintiți asupra mea. Alex mă strigă. Nu pot să reacționez. Nu reușesc să spun nimic. Îmi aud vocea doar în minte. Încerc să fac un pas în spate, dar nu îmi simt picioarele. Nu știu dacă să merg la locul pe care mi-l păstrase Alex sau să fug. Mă ia de mână și mă dezmeticesc puțin. Aud acele “Da!-uri” rostite cu putere, ca niște gloanțe ce îmi străpung inima. Acum am confirmarea că l-am pierdut definitiv…

Black Tie…e nuntă. Trebuia doar să mă îmbrac frumos, elegant, să fiu drăguță, să zâmbesc și să ies bine în poze. Azi mi-am înmormântat iubirea într-un cimitir al certitudinilor. Nu mai sufăr de mult, dar rănile închise cu greu parcă încep să sângereze. Nu plâng. Nu vreau să fac o tragedie din asta. Demnitatea încă nu mi-a murit. Plus că sunt prea frumoasă ca să îmi stric machiajul. Din toate nunțile posibile nimeresc tocmai la nunta lui. Care era probabilitatea? Imposibil de calculat, dar uite că posibil de realizat. Într-un univers paralel aș râde de toată întâmplarea asta. Poate chiar o să râd mai târziu.

Prost obicei să se fure mireasa, însă acum e un moment tocmai bun să vină să vorbim.

-Îmi amintesc când ai pășit prima dată spre mine. Purtam o cămasă elegantă, pantaoni negri și sacou albastru. Nu eram nici pe departe adult. Mă simțeam ridicol…ca un pinguin la o ceremonie pentru elfi. Tu erai Regina Balului. Îți făceai loc prin mulțime, pășeai timidă printre atâtea rochii elegante, pantofi cu tocuri înalte, parfumuri scumpe, coafuri sofisticate, amestec de roz, sclipici și tull, tu ai apărut ca o stea pe cerul întunecat. Tu erai steaua mea. Am dansat în acea noapte până la epuizare. Îți simțeam trupul subțire unduindu-se în brațele mele. Purtai coroana cu atâta grație. Rochia nude cu dantelă neagră contrastează cu ținuta ta din această seară. Ești la fel de elegantă. Nu aș fi vrut să te pierd…

-Mi-am dat seama că nu viața e nedreaptă. Tu ai fost nedrept cu mine, cu tine, cu noi. ”Noi”? Am și uitat cum se pronunță. Pe buzele tale suna atât de diferit față de cum l-am auzit după. Avea un farmec aparte, o muzicalitate proprie. Aș fi jurat că visul ăla o să devină cândva realitate. Nu ai avut curajul să crezi în el. Ar trebui să te felicit acum. Vrei să te și aplaud? Ca și atunci, și acum îți doresc să fii fericit! Nu cred că mai avem ce să ne spunem. Timpul nostru s-a scurs. Ne-am irosit speranțele…

…Hainele țin de cald pentru trup, dar nu și pentru suflet. O ținută te schimbă complet, te face să te simți elegant, grațios, frumos, însă reușește să îți schimbe starea de spirit parțial. Te poate face să te simți dorit, dar nu și iubit. Toarnă-mi puțin vin și-ți promit că discutăm despre suflet data viitoare. Acum strălucește! E seara ta!

Articol scris pentru SuperBlog 2016.