AlexandraDin orice călătorie te întorci schimbat, mult mai bogat în experiențe și trăiri, simțind lumea altfel. Nicio deplasare nu se aseamănă cu alta pentru că nici tu nu mai ești la fel și nici nu mai simți lucrurile așa cum le simțeai înainte. Acum le privești dintr-o altă perspectivă, cu alți ochi, alături de alți oameni.
Doar atunci când zbor mă simt cu adevărat liberă. Prinsă acolo între cer și pământ, deasupra norilor, cufundată într-o siguranță neobișnuită conferită de avion.
Văd lumea de sus, de dincolo de nori și mă detașez complet de tot ce înseamnă acasă. Am câteva lucruri într-un bagaj și port amintirile cu cei dragi în suflet. Acasă e acolo unde îmi e inima, iar inima mea e cu mine peste tot.
Astăzi, acasă e într-un avion spre Budapesta, la înălțime, mult mai aproape de cer.
Astăzi, am văzut îmbrățișări sincere între oameni care se revăd și oameni care se despart și am învățat un lucru extrem de important și anume că în aeroport te conduc și te așteaptă doar oamenii care țin cu adevărat la tine. Unii poate nu pot să ajungă, dar te sună să vadă dacă ești bine. În glasul lor se simte grija pe care ți-o poartă.
În aeroport există mereu o liniște plină de profunzime dincolo de toată agitația și acest lucru datorită faptului că acolo se adună oameni care își poartă dorurile, care își îndeasă speranțele într-un bagaj, care își rup sau își întregesc inimi. E liniște pentru că atunci când se așează pe locul lor din avion au un sentiment ciudat de nostalgie pentru că fie se despart de cineva drag, fie urmează să se revadă. Pentru cât timp nu se știe niciodată.
10.000 m și o dorință. Nimic mai mult. Căci nici turbulențele și nici drumul lung nu pot concura cu un suflet sfâșiat de dor. Uită-te în jur! Tu poți fii nerăbdător să îți potolești dorul, însă cineva din avion și-a luat rămas bun de la cineva drag poate pentru totdeauna. Știi că e acolo cu tine, dar nu îi știi povestea. Mai uită-te o dată în jur și spune-mi ce vezi!
Privesc norii cum trec liniștiți și mă întreb spre ce depărtări se îndreaptă. Oare câți oameni întâlnesc în călătoria lor și în câte fotografii se regăsesc? Căci fiecare nor devine o amintire pentru un om care vede lumea de la înălțime. Fiecare zbor reprezintă un moment de reculegere al omului singur cu sine, aflat în căutarea adevărului, într-o fugă disperară de sine.
Fiecare zbor e premisa omului plecat să se regăsească și de fiecare dată când se desprinde avionul de la sol, apare un dor neînțeles de acasă, de toți oamenii care au contat și care vor mai conta. Fiecare zbor devine un refugiu, devine un portal între trecut și viitor, este prezent pentru gânduri și frânturi de sentimente. Acolo în aer totul se simte mai intens. Nu știu de ce. Poate pentru că viața depinde de o precizie, de un nor, de un gol de aer și lasă în urmă oameni care se așteaptă. Până când? Unii până la următorul zbor…alții toată viața.
CITEȘTE ȘI:
În timp ce îti citeam articolul zâmbeam. Si acum zâmbesc, super articolul !
Ruxi, mă bucur enorm că a avut acest efect asupra ta! <3
Din pacate pentru mine nu este la fel atunci cand zbor… nu ma simt deloc libera ci mai degraba nelinistita. De fiecare data abia astept sa ajung la destinatie.
Deea, îmi pare rău să aflu acest lucru. Știu cum e să stai cu teamă, neliniște și cum par secole acele ore care parcă nu mai trec. Mi se îmtâmplă când stau la rând în fața vreunui cabinet și trec prin toate stările posibile.
Și mie-mi plac călătoriile cu avionul și-mi place sentimentul acela de euforie pe care il am cand ajung în aeroport stiind ca ma asteapta aventuri nebanuite 🙂
Mai că îmi e dor! <3
Prima oara am avut ceva emotii, acum ador sa calatoresc cu avionul 🙂
Înainte de a pleca în Tenerife, am visat de 3 ori că se prăbușește avionul, dar am zis că nimeni și nimic nu mă va împiedica să plec. Am plecat și nu s-a întâmplat nimic rău.
Eu și soțul meu suntem fani avioane. Mi se pare că salvezi atât de mult timp. :X
Garantat. Mă bucur că avem în comun această pasiune! <3 Și mă bucur pentru voi că împărtășiți aceeași pasiune. Am o prietenă care pleacă cu avionul, iar soțul ei pleacă mai devreme cu trenul sau cu mașina, de teama zborului.
Despre metafora avionului – citisem in cartea ”Diana cu vanilie”. Viata e precum o calatorie, in care iti iei bilet doar dus 😀
Știi că m-ai făcut să vreau să citesc această carte? <3 Hug you! :*
Deocamdata noi sunt la faza vacante cu masina, sotul meu nu se simte confortabil cand zboara, asa ca inca nu il stresez. Dar mi-ar placea sa mai zburam, e un sentiment ciudat de libertate!
Mie îmi e foarte greu să plec cu mașina pe distanțe prea mari. Am fost în Thassos și am dormit aproape tot drumul. Mi-ar plăcea în schimb să plec pentru o lună sau o vară cu rulota, Ar fi de vis! Călătorii faine, dragilor! Și experiențe la superlativ! <3
Ce norocoasa esti ca te poti relaxa si linisti cand zbori cu avionul 🙂 Eu sunt mega panicata :))
M-am simțit ca la mine acasă. M-am relaxat, am făcut o mulțime de poze și m-am împrietenit cu oamenii! <3
ador sa merg cu avionul. si de obicei calatoresc singura, iubitul nu prea ma insoteste in vacantele mele :))
ma relaxeaza cand sunt in aer <3
Nuuuu, trebuie să îl iei și pe el să vă bucurați împreună de peisaje, locuri și experiențe! Pasiunile se nasc pe drum! <3
Doammne, Alexandra….iubesc privelistea din avion! Iubesc norii astia pufosi si iubesc sa zbor! Desi mi-e teama uneori putin, senzatia de a fi printre nori si nimic deasupra avionului…e un sentiment atat de placut si unic!!!
10.000 m și o gură de aer proaspăt de pe mereu un alt aeroport îți doresc! <3
Am emoții la fiecare decolare, dar n-au fost turbulente niciodată ca sa am emoții
Am prins și mici turbulențe, dar tot nu s-au comparat cu mașina zdruncinată pe drumurile României.
Doamne, ce frumos ai scris ? Si eu simt o eliberare, o detasare de lume atunci cand ma urc in avion si imi place in special sa zbor singura ?
Mie nu îmi place să călătoresc singură sau, dacă chiar se întâmplă asta, mă împrietenesc rapid cu oamenii ca să împart cu cineva experiențele.
[…] Acasă într-un avion […]