Cum am văzut Londra în 4 zile

Când mi-a văzut lista mi-a zis că nu am timp să văd ce am eu acolo în doar 4 zile și că am nevoie de 2 săptămâni pentru asta. Am luat-o ca pe o provocare. A fost un carusel cu trezit dimineața devreme, mâncat pe fugă, băut cafea pe drum (oricum fac asta, dar am avut și destinații când stăteam și 3 ore în cafenea ca să scriu), cu luat de mână și alergat prin mulțime, cu mers prin ploaie și adăpostit la muzee.

Deși am subestimat Londra și nu am fost prea entuziasmată la început, am reușit să mă îndrăgostesc iremediabil de acest oraș prin prisma experiențelor pe care le-am trăit acolo, datorită oamenilor care mi-au fost alături și care au construit alături de mine amintiri ce și acum îmi tresar în suflet.

Ziua 1

Am aterizat la 8 dimineața pe Stansted. Cerul se acoperise de nori gri ce prevesteau ploaia. L-am zărit în aeroport, plin de nerăbdare. Sunt câțiva ani de când nu ne mai întâlnisem și aveam emoții. Mi-e drag și azi, ca la început, poate chiar mai mult. Ne-a condus în Greenwich și am servit micul dejun împreună într-un local destul de mic, dar atât de primitor, de parcă aș fi fost acasă. Am învățat cândva că nu doar locurile, ci și oamenii îți pot transmite sentimentul de acasă. Ne-am despărțit și am rămas cu Ramo să ne plimbăm prin ploaie, cu bagajele. Nu ne puteam caza înainte de ora 2 și în loc să stăm undeva la căldură să tragem de timp, am ieșit să admirăm clădirile, să ne plimbăm prin parc și să ne bucurăm de peisaje.

Am mers la Observatorul Astronomic din Greenwich – Royal Observatory special pentru linia Primului Meridian. Intrarea a fost 15 euro pentru adulți și 10 euro pentru studenți. De acolo de sus se vedea întreg orașul cuprins de nori și clădirile înalte păreau că străpung cerul gata-gata să erupă. Nu a durat mult până s-a pus ploaia din plin. Am profitat de moment ca să vizităm încăperile astrologilor, expoziția de ceasuri și globuri pământești și pentru un moment mi-a zburat gândul la Jules Verne – Călătorie spre centrul Pământului.

Linia Primului Meridian – Meridianul Greenwich 0 grade

Între emisfere.

După ce ne-am cazat, am mers să mâncăm. Am locuit deasupra Mc-ului și vis-a-vis de Costa Coffee, lângă stații de autobuz, metrou și tren și pe toate străzile din zonă erau magazine și restaurante din plin. Asta numesc eu zonă perfectă. Se apropia ora 5 și am mers să ne bucurăm de experiența ceaiului de la ora 5. Și am stat la un restaurant cochet vreo 3 ore. A fost ziua noastră de relaxare, de acomodare cu locul, cu ploaia, cu oamenii. Pentru că ce a urmat, a fost un adevărat maraton.

Ziua 2

M-am trezit să cânt cu alarma de la ora 7. Mi-a fost teamă să o întreb pe Ramo unde mi-ar fi aruncat telefonul. După ce am trecut pe la Costa și pe la Subway, am luat autobuzul și apoi metroul spre inima Londrei. Nu o să vă explic aici trasee, pentru că au hărți peste tot și e totul explicat atât de clar și logic încât e imposibil să vă pierdeți așa că vă garantez eu că o să vă descurcați la fața locului. Pentru traseele mai lungi, planificate din timp, eu îmi fac screenshot-uri de pe Google Maps ca să știu ce mijloc de transport să iau și de la ce stație fără să mai am nevoie de acces la internet sau de noi căutări ulterioare (încerc să salvez cât de mult posibil bateria telefonului).

Am coborât la Westminster ca să vedem Parlamentul, Big Ben, London Eye și biserica încoronării, după care am mers de-a lungul Tamisei până la Tower Bridge. Am profitat de soarele timid și de vremea bună (spun vreme bună pentru că nu mai ploua) ca să mergem pe jos. Ne-am oprit la Coppa Club – varianta londoneză de la Linea / Closer to the Moon din București. Era ora 1 și trebuia să așteptăm până la ora 3 să se elibereze o masă. Am suferit în tăcere. Ba nu, am suferit vocal pe vlog. Apoi ne-am îndreptat spre Trafalgar Square. Vă recomand să vă faceți rezervare din timp sau cel puțin cu o zi înainte pentru a prinde loc și vă garantez că o să merite din plin să stați în igloo când afară plouă sau e vânt. Eu dacă o să mă întorc în Londra, clar o să trec pe la Coppa.

London Eye
London Eye
Big Ben

Tower Bridge
Tower Bridge
Tower Bridge
Coppa Club

Am uitat să menționez că în Londra e atmosferă de festival, mulțimi de oameni peste tot, artiști stradali, majoritatea cântăreți care transmit un vibe aparte și nu îți vine să te mai saturi de ei. Totodată și restaurantele sunt pline și cafenelele și muzeele și tot.

În Trafalgar, ne-am oprit la prânz la Caffe Concerto, un rai al prăjiturilor și am delicateselor italiene, un adevărat curcubeu pe cerul gurii. După masă am vizitat National Gallery care nu prea a reușit să ne dea pe spate. Mi-a plăcut un singur tablou de acolo. Ori sunt eu prea critică ori nu știu să apreciez arta (și îmi cam place să fac artă din orice).

Singurul tablou care mi-a plăcut din întreaga galerie
Trafalgar Square
Grand Caffe Concerto

Ne-am întors în cameră destul de devreme, după ce am mers 20 de km pe jos, prin vânt și frig.

Ziua 3

Cea mai intensă zi, cu ploaie și alergat prin ploaie, cu vânt care să ne usuce, cu străzi de poveste, clădiri impresionante și o arhitectură super mișto. Zi în care am rezăvut-o pe Larisa care îmi e atât de dragă și căreia i-am promis că mă voi întoarce în Londra să o revăd. Am vizitat 4 muzee, destul de fugitiv. Fiind condiționate de timp, a trebuit să ne alegem în ce încăperi să intrăm și să ne încadrăm în 1-2 ore. Muzeele se vizitează gratuit și se recomandă o donație de 5 lire.

Museum of London – istoria Londrei redată fidel din rămășițe ale trecutului peste care deși a trecut timpul au rămas poveștile. Aici am găsit adăpostite torțele de la Flacăra Olimpică și aceea a fost încăperea care m-a impresionat cel mai mult.

Când îți place prea mult tavanul și ca să ai distanță optimă te sacrifici.
Torțele făcării olimpice
Stradă random văzută de la muzeu
Museum of London

British Muzeum – control riguros la intrare, un muzeu impresionant în care ar trebui să stați o zi întreagă dacă vreți să îl vedeți pe tot. Noi am optat doar pentru Cipru și Egiptul Antic. Am văzut mumii, sarcofage, desene pe ziduri și descriarea procesului de mumificare.

Natural History Museum – expoziții de păsări împăiate, insecte, fluturi, pietre. Am stat cel mai puțin aici pentru că eu eram fascinată doar de arhitectura clădirii, de spațiul impunător, de coloane, de fereste, de întregul care face ca fiecare parte să aibă sens.

Science Muzeum – de departe muzeul meu preferat unde sunt expluse mașini de epocă, avioane, costumele astronauților, navete spațiale și cireașa de pe tort – expoziție de planete.

Între muzee am făcut un popas la Pancake House pentru celebrele clătite americane cu căpșuni, fructe de pădure, miere și frișcă. Pur și simplu, le ador.

După ce am ieșit de la Science Museum, am traversat Hyde Park pe întuneric, până pe Oxford Street, unde aveam rezervare la Brasserie of Light, cel mai fansy restaurant în care am fost până acum, cu majordom la intrare ce deschidea ușa, altul care te conducea la etaj și lux din plin. Contrar așteptărilor, prețurile nu au fost exagerat de mari. Eram acolo special pentru desertul Orbit pe care îl găsisem pe Instagram luna trecută și care e senzație. (Evident, m-am dus cu fotografia – I want this!). Îmi lipsesc cuvintele ca să descriu acest restaurant, dar o să las fotografiile să vorbească în locul meu și vă recomand cu căldură să treceți pe acolo dacă ajungeți la Londra pentru că e de vis.

 

Priveliștea din restaurant
Toaleta e camera oglinzilor
Desertul de senzație – Orbit

Ziua 4

Ultima noastră zi la Londra a început târziu, în liniște, cu cafea savurată fără grabă și cu un drum până la King’s Cross St. Pancras Station unde se găsește Harry Potter Platform 9 3/4 și nu știu de ce îmi imaginam că nu va fi prea multă lume acolo. Am stat cel puțin o oră la coadă, având cam 100 de persoane în fața noastră care așteptau să facă o fotografie. S-a creat un întreg business în jurul acelui peretele, cu un fotograf și o persoană care îți spune cum să stai la poză și îți ține de eșarfă, cu posibilitatea de a-ți cumpăra fotografia care costă 10 lire și un magazin cu suveniruri. De acolo am mers spre Leicester Square Station la Harry Potter House. N-am apucat să intrăm, ci doar am făcut o fotografie de afară, apoi ne-am îndreptat spre Chin Chin care e la 2 minute de mers pe jos de acolo, pe strada din spate. Văzusem un clip pe facebook cu o ciocolată caldă cu bezea senzație și am ținut neapărat să savurez una. Savurez e mult spus pentru că trebuia să ne grăbim la aeroport așa că adio relaxare la Chin Chin și prânz fansy la un restaurant din zonă. Am dat shot ciocolata caldă, am trecut pe la Mc să ne luăm ceva și am mâncat în tren.

Harry Potter Platform 9 3/4
harry potter
Ciocolată caldă cu bezea

Simt că am datoria morală să vă spun că trebuie să vă cumpărați bilet de tren separat pentru că Oyster Card nu e valabil și în afara Londrei. Noi am validat Oyster-ul la Tottenham și am mers liniștite până la Stansted. Când am coborât din tren, ni s-au cerut biletele ca să putem intra în aeroport. Noroc că domnul de acolo ne-a înțeles confuzia și am plătit biletul de 33,40 lire și nu amenda care habar n-am cât este, dar asta ne mai lipsea.

În drum spre aeroport am realizat că nu am apucat să ne dăm în roată și nici la Coppa Club nu am mai ajuns. Dacă ar fi să mă întorc cândva în Londra, aș vizita doar Science Museum, aș trece din nou pe la Coppa, The Pancake House, Brasserie of Light, Chin Chin și Caffe Concerto, probabil aș sta să văd schimbul de gărzi de la Buckingham Palace și aș petrece o zi întreagă pe Oxford Street.

Le dau dreptate celor care mi-au zis că am nevoie de mai mult timp ca să văd Londra ca la carte, nici chiar 2 săptămâni, dar măcar una, însă consider că m-am descurcat bine și pe repede înainte. Și așa aș fi avut timp să îmi revăd toți prietenii care acum locuiesc acolo.


CITEȘTE ȘI:

  1. 5 restaurante #foodporn în Londra

2 Trackbacks & Pingbacks

  1. 5 restaurante #foodporn în Londra – Olteancă în Deplasare
  2. 7 muzee din Londra care se vizitează gratuit – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*