AlexandraUneori e atât de bine să nu trebuiască să spui ceva sau să asculți pe cineva, ci să stai în liniște să îți asculți gândurile. Să fii puțin egoist și să nu îți împarți zâmbetul cu nimeni, să nu porți altă conversație decât cea cu tine și să te bucuri de liniște. De liniștea din sufletul tău. Și de multitudinea de gânduri. De un strop de soare și de o cafea cu înghețată, într-un tren ce te poartă spre o altă poveste.
Din când în când e atât de bine să te deconectezi de tot ce te înconjoară și să te conectezi cu tine, să fii singur cu tine și să îți găsești pacea interioară și fericirea. Acea fericire care vine din interior și care se vede pentru că se reflectă toată pe chipul tău și în atitudinea ta. Acea fericire pe care nu trebuie să o simulezi ca să vadă lumea că ești bine când tu, de fapt, te prăbușești. Și, oricât de mult zgomot ar face trenul, tu te bucuri de liniștea ta și auzi frumusețea pe care sufletul tău o lasă să pătrundă în interior și vezi doar soarele chiar dacă se află dincolo de nori.
E atât de bine ca din când în când să iei o pauză de la tot ce trebuie să faci și să începi să trăiești cu adevărat. Să începi să simți. Să începi să observi. Să începi să vezi lumea cu alți ochi. Și parcă iarba e mai verde, cerul e mai albastru, iar problemele tale nu mai sunt chiar atât de mari. Sau nu le mai percepi cum le percepeai înainte pentru că începi să nu te mai concentrezi pe problema în sine, ci pe soluții și nu te mai focusezi pe ce vor alții de la tine, ci pe ce vrei tu de la tine.
Fă-ți o cafea și îndepărtează-te puțin de stilul de viață cu care te-ai obișnuit, de oamenii pe care trebuie să îi saluți în fiecare dimineață, de pereții cărora le știi fiecare centimetru pătrat de poveste și mergi undeva unde nu te știe nimeni, acolo unde poți fi TU fără să fii nevoit să îți alegi o mască și vezi dacă îți place de tine. Descoperă cine ești, vezi dacă îți convine unde ești și dacă vrei să trăiești așa. Fii recunoscător pentru tot ce îți place la tine și găsește-ți tăria necesară să schimbi ceea ce nu îți place.
Din când în când, e atât de bine să nu porți conversații cu alții și să le porți cu tine.
Adesea mi se întâmplă să vorbesc eu cu mine însămi și exact când conversația e mai interesantă, hop apare cineva! E atât de bine să ai timp doar pentru tine!!!!
Mi s-a făcut dor de niște conversații cu mine :)) te puuuuup, Angi! :*
Ai scris pentru sufletul meu.
Mă bucur din suflet. Te pup! <3
Am crezut că doar eu încerc să mă îndrept înapoi spre sine, să mă deconecteze de lumea cotidiană și să mă ascult. Îți mulțumesc pentru articol pentru că în felul acesta am văzut că nu sunt singura care simte acest lucru. Și ar trebui să ne dăm voie să facem asta mai des. Mă înclin!
Miruna dragă, niciodată nu ești singură. Mereu va exista cineva pe lumea asta care va rezona cu tine! Mă bucur că suntem în asentiment! Te îmbrățișez!