5 orașe de care te vei îndrăgosti în Costa Blanca

Am ajuns în Costa Blanca la invitația lui Jack de la Tripinvest pentru a povesti despre apartamentele lor din Spania, cărora o să le dedic un articol separat cât de curând.

Am aterizat în Valencia și de acolo am închiriat mașină pentru a ne deplasa mai ușor între orașele din Costa Blanca și, mai ales, pentru că urma să locuim într-un apartament din Altea Hills care nu era aproape de niciun mijloc de transport în comun. În cele 4 zile petrecute în Costa Blanca, am explorat 4 orașe superbe, de care ne-am îndrăgostit și ne-am fi dorit să avem mai mult timp la dispoziție să trecem și prin Villajoyosa despre care am auzit ca este o comoară. Și, între noi fie vorba, am un feeling că o să mă mai întorc în Costa Blanca pentru că mai am destule frumuseți de descoperit.

Calpe

Prima oprire a fost Calpe, la biroul Tripinvest, însă am ajuns ceva mai devreme decât planificasem pentru a explora plaja. Calpe m-a atras pentru Stânca Nordului, o stâncă asemănătoare cu Stânca Gibraltarului și speram că o să ajungem să vedem plaja de sus, de la ultimul etaj al unui zgârie-nori, unde este și o faimoasă terasă. Ne-am adus aminte ca n-am mai ajuns acolo abia în aeroport.

Plaja este foarte drăguță, are nisip fin, auriu, este foarte curată și din loc în loc are palmieri. Nu știu câți ați auzit de Calpe sau ați fost acolo întrucât plaja mi s-a părut plină de localnici însă mi-a plăcut acest lucru pentru că și-a păstrat autenticitatea și îți dă senzația că aparții locului, că ești ”acasă”. Sâncă în stânga, stâncă în dreapta și plajă cât cuprinde, iar tu acolo prins între ele, între timp și spațiu care se dilată și te cuprinde într-o nouă lume din care nu vrei să mai pleci. Nu îți pasă ce e dincolo de stânci, dacă mai există altceva, o altă lume, un alt oraș și rămâi acolo, în noul tău univers cu soare, palmieri, nisip fierbinte și mojito.

Altea și Altea Hills

Am locuit în Altea Hills, în vârful dealului, deasupra unei întregi frumuseți, având o priveliște de vis și punct și am coborât de câteva ori la cumpărături în Altea, prilej cu care ne-am mai plimbat puțin cu mașina prin oraș. Din Altea nu am multe fotografii pentru că mereu ne nimeream pe acolo fără baterie la telefon și cu o nevoie gravă de a folosi GPS-ul până acasă. În schimb pot să vă vorbesc până dimineață despre privelistea de la apartamentul nostru din Altea Hills și să vă arăt și câteva fotografii.

Am fost la înălțime, la propriu, în vârful dealului, într-un apartament departe de plajă, dar aproape de cer, cu piscină, jacuzzi, o terasă imensă și o priveliște care îți taie răsuflarea. M-am trezit în fiecare dimineață să văd răsăritul (sau mai bine zis cum se colorează cerul la răsărit pentru că soarele era dincolo de deal și apărea târziu la noi), apoi mă mai băgam puțin la somn. Ajungeam mereu târziu la plajă pentru că ne petreceam diminețile târzii pe șezlongul de pe terasă, la o cafea, scăldându-ne într-o baie de soare. Am avut același sentiment ca în Creta când vă povesteam că n-aș mai fi plecat de pe terasă toată ziua, acolo m-aș fi întins la soare. Și dacă ar fi să mă întorc în Altea Hills tot n-aș vizita nimic și aș sta numai pe terasă, atât de mult mi-a plăcut vibe-ul de acolo și priveliștea și cafeaua din diminețile târzii și băile de soare. Ah, băile de soare!

Benidorm

Despre Benidorm se spune că este Manhattanul Europei și colecția de zgârie-nori confirmă acest lucru. A devenit fără doar și poate stațiunea mea preferată, oaza mea de liniște și colțul meu cu minunății.

Ah, Benidorm! A fost dragoste la prima vedere. Și am trecut și a doua oară să mă conving.

Înainte de toate, trebuie să punctez un aspect destul de important în privința parcărilor: în zonele marcate cu alb, parcarea este gratuită, în zonele marcate cu albastru se plătește la un tonomat 1 euro pentru 2 ore și se lasă tichetul în mașină, la vedere. Între orele 14:00 și 16:00, precum și 21:00 și 07:00, parcarea este gratuită și în zonele albastre. Partea nasoală este că în intervalul cu plată, trebuie să reveniți din 2 în 2 ore să plătiți parcarea (sau dacă știe cineva o altă soluție, let me know, please), iar pe zonele galbene este interzisă parcarea, mașinile urmând a fi ridicate. Se găsește super greu un loc de parcare, însă există și parcări subterane unde costurile sunt mult mai ridicate.

Benidorm are câteva puncte tari senzaționale și nu cred că aș putea să formez niciodată un top cu ele pentru că din punctul meu de vedere sunt toate pe primul loc așa că o să le punctez în ordinea în care le-am descoperit.

Playa de Levante, o plajă a spaniolilor, unde se adună localnicii și câte un turist rătăcit separată de West Beach – o plajă pe care se simte vibe-ul american – prin Mirador del Castell sau Balcón del Mediterráneo, o terasă pe care se asează soarele dimineața să admire marea, un balcon deasupra valurilor care se sparg în stânci, o punte de legătură între pământ și cer, o oază de liniște și de singurătate cu marea. 

Când am fost noi era în renovare așa că am stat ușor pe margine și am admirat acea frumusețe de la înălțime, cu un frappelatte (cea mai grozavă invenție ever după wifi și avioane).

Cala Tio Ximo – departe de agitația de pe cele două plaje, se află o ascunsă o cală superbă, în drumul spre Cruz de Benidorm. Nu am mai coborât până acolo, dar ne-am oprit preț de câteva clipe să o admirăm la apus, când soarele o picta frumos în nuanțe aurii, iar marea se pregătea să își țină concertul nocturn al valurilor.

La Cruz de Benidorm. Priceless. Și drumul până acolo. Și peisajul de la înălțime. Și crucea impunătoare. Am ajuns sus după apusul soarelui și am coborât pe întuneric. Priveliștea ne-a lăsat fără cuvinte, am stat minute în șir să admirăm zgârie-norii, să privim marea, să ascultăm valurile și să înălțăm rugăciuni. Ne-am eliberat sufletul de poverile ce-l apăsau și respirat aerul tare al nopții cu speranța că în ziua ce urmează binele va triumfa. Am o relație specială cu înălțimile, nu doar pentru că poartă mai aproape de cer, ci pentru că îmi oferă o perspectivă unică asupra a tot ce mă înconjoară și pot privi detașată până în zare, deasupra clădirilor, deasupra mării, deasupra dealurilor.

Alicante

Alicante e o combinație de liniștea de la plajă și agitația din centrul orașului. Față de celelalte orașe unde plajele erau pline, în Alicante am găsit pe cei 3 km pe care se întinde Playa Muchavista, o zonă liberă, destul de liniștită, care mi-a amintit tare mult de plaja Alma din Tel-Aviv – tot o plajă neaglomerată unde sunt doar localnici. Pe faleză, trece tramvaiul, printre palmieri, admirând mereu marea. Și dacă tot vorbim despre palmieri, în Alicante este un ”o pădure de palmieri” – El Palmeral Park, o splendoare. Nu foarte departe de parc e centrul, unde am petrecut câteva ore la o terasă de pe Esplanada de Espana și apoi am căutat The Mushroom Street – o stradă unde au fost amplasate ciuperci imense ca să pară o stradă ruptă din povești, ștergându-i astfel reputația de stradă rău famată. Încă regret că nu am mai apucat să urcăm pe Muntele Benacantil ca să vizităm Castelul Santa Barbara, o frumusețe de castel care veghează asupra orașului.

Villajoyosa

Villajoyosa este un orășel cu căsuțe colorate de parcă ar fi desprins de pe coperta unui bloc de desen, de o frumusețe aparte, de parcă nu ar fi locuit. E un oraș de zâmbit pentru că e imposibil să stai trist sau inexpresiv la vederea oricărei străduțe. E unul din puținele orașe care nu mai au nevoie de photoshop pentru a fi frumoase.

În Costa Blanca, cel mai mult m-a cucerit liniștea. Și apoi peisajele rupte din povești, curățenia străzilor și a plajelor, frappelatte-urile cu vedere la mare, Ale-Hop-urile de care nu mă mai satur și vibe-ul spaniol, și oamenii zâmbitori și zilele însorite. Oricum știți deja că sunt îndrăgostită de Spania de mult.


S-AR PUTEA SĂ ÎȚI PLACĂ ȘI:

  1. 6 atracții turistice din Benidorm | Costa Blanca

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. 6 atracții turistice din Benidorm | Costa Blanca – Olteancă în Deplasare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*