AlexandraUmbrele dansează pe munții înzăpeziți din zare. Norii defilează pe podiumul creat de creste și lasă albastrul pur al cerului să concureze cu multitudinea de nuanțe de verde. O frântură de peisaj elvețian mi se deschide în față. Carpații imită atât de bine Alpii și parcă transmit același vibe, aceeași liniște pe care parcă doar Alpii Elvețieni o cunosc. Natura s-a întrecut pe sine. Ploaia s-a oprit de curând și o explozie de nuanțe și arome inundă valea. Mă întreb a mia oară în ce galerie de artă am nimerit și cine a pictat tabloul din fața mea. Dar nu-i tablou. E fereastra imensă de la căsuța noastră atât de hygge din Șirnea, cu vedere spre Bucegi.
Cineva descria hygge ca fiind ciocolată caldă la lumina lumânărilor. Undeva la adăpost în timp ce afară plouă mărunt. Un contrast delicat între căldura încăperii și răcoarea de afară. Un cuib menit să te protejeze de vreme rea. Și totuși hygge nu-i despre locul în sine, ci despre ce degajă. Despre emoție, despre trăire, despre ambianță, despre lumina caldă a lumânărilor sau a felinarelor, despre sunetul ploii care pică pe acoperiș, despre aroma îmbietoare a cafelei, despre croissantul fierbinte abia scos din cuptor, despre atingerea delicată a unei pături pufoase, despre mirosul de verde crud al copacilor după ploaie, despre oamenii care ne înconjoară, ne țin în brațe, ne poartă în gânduri și în suflet.
Ploua mărunt când am ajuns la Tripsylvania Tiny House și ne-am cuibărit pe canapea cu pernele în brațe să admirăm spectacolul oferit de Bucegii scăldați în lumina caldă a soarelui la apus. Căsuța are vedere la răsărit, soarele apunând dincolo de dealul din spatele ei, însă proiectează pe munți un joc de culori absolut fascinant. În surdină, rula un playlist cu iz franțuzesc atât de cozy și atât de îmbietor. Ajunsesem în genul acela de loc în care simți nevoia să vorbești în șoaptă ca să nu tulburi liniștea. Vântul se întețise. Din loc în loc, lumânărelele amplificau atmosfera atât de hygge din interior.
Căsuța e cuibărită într-o vale din Șirnea, între munți, pe un teren de 14.000 mp, înconjurată de verde și de frumusețe. În timp ce decorul pare desprins din satele elvețiene, designul interior are un aer danez și o eleganță franțuzească pe care mi-e greu să o exprim în cuvinte. E o experiență care se simte și nicio descriere nu o poate înfățișa la adevărata ei valoare, un superlativ ce întrece orice așteptare.
Aici timpul curge mai domol, pe un ritm parcă doar de el și de liniște știut și se armonizează atât de plăcut cu vântul. Aici am învățat să iubesc și ploaie și vânt și soare deopotrivă. Aici am tăcut noi și am lăsat natura să vorbească și să se desfășoare în voie, noi fiind simpli spectatori de la fereastra noastră imensă.
Am fost întâmpinați cu fructe, mix de alune și biscuiți, ceaiuri fierbinți și multe, multe zâmbete. Căsuța are living-ul și toaleta la parter și un pat în mansardă, televizor cu Netflix, wifi, fereastră către Bucegi și către cer, spațiu pentru depozitat provizii, frigider, o măsuță pentru micul dejun, afară un hamac și ciubăr, scaune de stat la foc, fotolii și o măsuță pe terasă.
Și nouă ne-a trecut prin gând că ar fi fost utilă o bucătărie unde am putea pregăti o gustare rapidă, însă ajunși acolo am realizat că fix bucătăria i-ar strica tot farmecul. Căsuța e gândită ca o oază de liniște și relaxare, un cuib primitor în care te deconectezi de tot stresul cotidian, de agitația orașului, de muncă și tehnologie. Deși am avut laptopurile la noi, nici n-am îndrăznit să le scoatem din bagaj. Ne-am bucurat de view, de prezența și de compania noastră, de căldura de la interior într-un contrast frapant cu răcoarea de afară, am servit cina la focul făcut în fața căsuței, acoperiți cu pături pufoase și am băut ceai fierbinte. Am profitat de Netflix și ne-am uitat la Emily in Paris. Ne-au fost puse la dispoziție cărți de citit, de colorat, puzzle-uri și diverse joculețe. Pot spune cu mâna pe inimă că nu ne-a lipsit nimic. Absolut nimic. Și e prima cazare la care o să laud și o să ridic în slăvi patul atât de confortabil și pernele atât de moi de la Ikea. Să mai adaug și faptul că deasupra patului din mansardă e o ferastră imensă prin care am admirat stelele în fiecare seară?
Tripsylvania nu ar mai fi Tripsylvania fără gazdele atât de perfecte și atât de primitoare, Mădă și Mihnea, care ne-au tratat ca și cum am fi prieteni de-o viață, pe care i-am simțit atât de calzi, plini de viață și ospitalieri. Ei sunt oamenii care au ridicat hygge la rang de artă și ne-au teleportat în atâtea locuri faine prin minunăția creată în Șirnea, aici, acasă.
Nu-i de mirare că nu mai au nimic disponibil până în decembrie. Vestea bună e că au altă căsuță în construție, la fel de tiny, la fel de minunată, însă cu un cu totul alt concept.
S-AR PUTEA SĂ VĂ INTERESEZE ȘI:
