"Cover the Earth before it covers you!"
Mi s-a spus că nu timpul trece, ci noi trecem prin timp. Fiecare persoană cu care interacționăm ne influențează deciziile, uneori fără să ne dăm seama. Poate nici ei nu ştiu că ne sunt prescriptori. Poate că nici nu ne cunoaştem. Doar ne vedem întâmplător pe stradă şi ne atragem atenția prin ceea ce purtăm. …
Momentul acela când îți pregătești bagajul cu meticulozitate trezește în tine emoții de nedescris. Ești atent la toate detaliile pentru a fi pregătit atunci când te întâlnești cu necunoscutul. Ești nerăbdător și plin de entuziasm. Vrei să vezi lumea, să îi simți freamătul, să descoperi locuri noi, oameni noi, culturi noi, vrei ca peisajele să te lase mut de uimire. Vrei să imortalizezi frumusețea într-o fotografie ca, mai apoi, să te lauzi cu ea prietenilor. Vrei să își îmbogățești sufletul și să colecționezi amintiri care să adauge o cărămidă la templul fericirii tale.
Poți pleca singur să cucerești lumea sau împreună cu gașca de prieteni ca să vă asigurați o vacanță memorabilă, plină de distracție și amuzament. Ochelari de soare, un rucsac, o sticlă de apă și ”Let’s travel”! Sunt atâtea destinații exotice ce te așteaptă să le descoperi.
Eu sunt responsabilă pentru o vacanță în 4. Mi-am adunat 3 prietene și am hotărât să ne facem vara de neuitat. Gusturi diferite, dorințe diferite, preferințe diferite și totuși cele mai bune prietene. Reușim să avem atât de puține lucruri în comun, însă avem ceea ce e mai important: pasiunea pentru călătorii. Trebuia să țin cont de ceea ce vrea să viziteze fiecare, de preferințele de cazare și, mai ales, cele legate de mâncare ale fiecăreia dintre noi. Fiecare ne dorim o experiență grozavă și trebuie să fie ceva diferențiat, personalizat și totuși să îmbine toate dorințele. Nu vrem să facem ceea ce au făcut alții pentru că așa scriu ei pe bloguri și nici să pierdem vremea într-un loc care nu ne atrage, deși alții îl ridică în slăvi.
O să vă povestesc puțin despre noi încă de la început ca să înțelegeți de ce am ales tocmai aceste locuri. Eu sunt pasionată de înălțimi și priveliștile de ansamblu de la înălțime, iubesc marea și somnul de pe plajă. Claudia e fascinată de mare și adoră să descopere locuri și mâncăruri noi. Ocxana e pasionată de istorie și cultură. Gabriela iubește distracția, sporturile extreme și viața de noapte.
Etapa I.
Alegerea ofertei de vacanță dintr-o gamă variată, ținând cont de ceea ce vrea fiecare să vadă. Am consultat Vacanțe Speciale pentru o privire de ansamblu asupra plajei de oferte. A durat extrem de mult până ne-am decis (când patru femei vor să aleagă ceva și, mai ales, să se pună de comun acord, poate dura o veșnicie). Părea că am înghesuit într-un bol niște bilețele cu cerințe, le-am amestecat cu praf de stele și mister și a rezultat o ofertă care să se plieze pe nevoile și dorințele fiecăreia dintre noi. Așa am găsit locațiile: Malta și Dubai.
Etapa a II-a.
Stabilirea ititnerariului. A fost partea cea mai frumoasă, în care am putut visa cu ochii deschiși, în care ne-am imaginat că suntem deja acolo, am studiat hărți și obiective turistice, ne-am plimbat cu omulețul de la Google Maps și ne-am planificat ce putem vizita.
Malta
Malta este un loc încărcat de istorie și cultură, cu peisaje surprinzătoare în care marea, stâncile și grotele oferă un spectacol incitant, plin de liniște și animat de sporturi acvatice. Apa turcoaz și nisipul alb fac din Laguna Albastră kilometrul zero al relaxării, o oază în care sufletul poate să evadeze să se odihnească, o calmare a minții, un răsfăț al simțurilor. Insula Comino adăpostește acest loc superb pe care nu este permis accesul mașinilor. Aici se poate ajunge cu barca de pe Malta sau Gozo. Cu o cafea aburindă în mâna dreaptă și aparatul de fotografiat în mâna stângă, o să îi jur iubire veșnică acestui loc minunat. Pentru amatorii de senzații tari, aici se face snorkeling. Golful de aur e unul dintre puținele locuri care au plajă cu nisip, șezlonguri și beach cluburi. Hypogeum este singurul templu preistoric din lume care a mai rămas în picioare. E o atracție de senzație și trebuie făcută rezervare cu câteva săptămâni înainte pentru a prinde un loc. Neapărat trebuie văzut orașul citadelă Mdina, locuit și fortificat prima dată de către fenicieni în anul 700 î.C., fosta capitală a Maltei, devenit un oraș tăcut și aproape fantomatic. Este un loc în care încă se oglindește umbra trecutului, un loc încărcat de istorie, având o construcție impunătoare. Pe listă avem și renumitele plăcinte malteze și tot felul de foietaje umplute cu brânză, spanac, conopidă, mazăre sau carne, printre acestea numărându-se Lampuki și Pastizzi.
Dubai
Trebuie să încep cu Burj Khalifa, cea ma înaltă clădire a lumii care nu trebuie ratată. Un răsărit în zona Madinat Jumeirah, unde privelistea e sanzațională și se face cele mai grozave poze. Oceanul, plaja și hotelul Burj al Arab în fundal asigură cadrul perfect pentru un tablou de vis. Neapărat Safari în deșert (între orele 15:00 și 21:00) ce include mersul cu cămila, spectacol de dans, cină, fotografii cu vulturi și eșarfe arăbești. Un spectacol de apă, culori și muzică al fântânilor Dubai Mall, după ora 18:00, din jumătate de oră văzut de la o terasă la care putem încerca mâncarea arăbească. Un somn liniștit pe plajă, lângă Atlantis Hotel, recunoscut drept poarta către o altă lume. Jumeirah Mosque Dubai, singura moschee ce permite accesul și înăuntru, oferă o experiență unică, explicații ale celor 5 rugăciuni zilnice din cultura islamică și este obligatoriu pentru femei portul tradițional, numit abaya, pentru a acoperi capul și corpul. Senzațional mi se pare și Sky Dubai unde se pot încerca snowboard, sky sau coborâre pe tobogan, deși afară sunt 45 de grade. De asemenea, trebuie să facem poze în Miracle Garden Dubai, un rai al florilor situat în mijlocul deșertului și, nu în ultimul rând, trebuie să încercăm saltul cu parașuta deasupra Palm Jumeirah.
Am ținut cont de toate preferințele grupului și am redat toate oportunitățile de relaxare și distracție, drept pentru care ne declarăm nerăbdătoare de a descoperi aceste locuri fascinante și suntem pregătite să trăim cea mai frumoasă vară în băi de soare și albastru pur.
Etapa a III-a.
Rezervarea biletelor de avion și a cazării.
To be continued!
Să avem zbor plăcut (că sejur plăcut clar o să avem) și să ne citim cu bine în SuperBlog 2016!
Surse foto
*Google Images
*VacanteSpeciale.ro
Ai rămas fără bani? Pe lângă asta, ai și datorii? Se pare că ești în situația în care trebuie să începi totul de la zero (sau de pe la minus ceva). Cred că cel mai important lucru pe care ar trebui să îl știi în momentul ăsta e că nu ești singur. Și cum banii …
M-a sunat într-o seară și, printre altele, mi-a spus că pleacă. Definitiv. Ceva în interiorul meu s-a prăbușit instant. Simțeam că era al meu, pentru totdeauna, iar el urma să dispară din viața mea și, odată cu el, o parte din mine. Mi-a zis că în ultima lui seară în București a făcut rezervare la …
În camera mea se strecoară soarele cu sfială. E ora 7. Schițez un zâmbet, apoi mă ridic din pat și merg pe terasă. Aerul proaspăt al dimineții mă trezește. Îmi beau cafeaua liniștită în timp ce admir peisajul ce se scaldă în băi de soare înaintea mea. Bulgaria e absolut surprinzătoare. Nu am prea mult timp …
Inima îmi bătea cu putere. Simțeam cum îmi îngheață sângele și respiram greu. Mi se înfundau urechile și picioarele îmi tremurau. Încercam să rămân calmă. Mi-aș fi dorit să fiu oriunde în altă parte, însă eu eram aleasa. Nu înțelegeam de ce eu. În mintea mea rulau tot felul de întrebări și scenarii. Încercam să îmi alung gândurile. Văzusem prea multe filme și eram conștientă de faptul că sfârșitul meu e aproape.
Vin cu gânduri de pace sau război? Va fi un război intergalactic? Se aruncă cu planete în aer? O să ne distrugă pe toți? Ne vor oare în viață? Au nevoie de noi? Vor arme nucleare? Cum arată? Dacă o să leșin atunci când o să ajungă?
Mi-au spus că viața e grea, că realitatea e dură, dar nu mi-am imaginat vreodată că o să atingă cote maxime cu mine. De ce nu sunt un om obișnuit? De ce nu îmi trăiesc viața liniștită? Soarta mea putea fi alta. De ce m-au ales? Ce vor de la mine? Mă vor sacrifica?
Aș vrea ca acestea să fie emoțiile primei întâlniri, să îl aștept pe el venind la mine cu flori și ciocolată, să fiu îmbrăcată într-o rochie finuță și apoi să mergem să ne trăim iubirea fericiți, într-un parc sau într-o sală de cinema. Dar nu, eu sunt pe un câmp, purtând un costum hidos, așteptând Primul Contact al extratereștrilor. Știu, sună SF. Mult prea SF pentru lumea în care trăim, dar trebuie să admitem faptul că există o formă de inteligență superioară și nu ne aparține. În mintea mea era un haos total. Îmi ascultam gândurile cu mare atenție, pe unele le credeam mai mult decât trebuia și apoi le lăsam să se spulbere. Și altele le luau locul. Mult mai îndrăznețe și mai înspăimântătoare. Eram praf, cu tot cu NLP-ul meu. Simțeam că nu o să îmi folosească nimic din tot ce am învățat. Urma să le citesc microexpresiile de pe față, dar dacă nu au față? Oare sunt mici și verzi sau înalți, gri și slăbănogi? Rămâi calmă, Alexandra! Nu trebuie să te sperii de ei. Mai mult o să înrăutățești situația.
O lumină albă puternică a apărut din cer. A făcut câteva scheme în aer, apoi s-a apropiat de noi. Aș fi jurat că nu există extratereștri. În egoismul meu, nu acceptam alte forme de viață. Puteam împărți Galaxia destul de simplu fără să ne băgăm unii în teritoriile altora. Nu aș fi împărțit Pământul cu ei pentru nimic în lume. Oare mă vor răpi? Panică totală. În acel moment voiam să alerg spre el să îi spun tot ce simt, să îi spun că am început să îl iubesc și aș fi dat orice să îmbătrânesc alături de el. Dar eram acolo, imobilizată. Simțeam cum toate planurile mele de viitor și tot ce am visat vreodată și toate dorințele ascunse vor dispărea odată cu mine. Eram neputincioasă în fața necunoscutului.
-Suntem pașnici. Căutăm elixirul tinereții. Am auzit că îl aveți voi.
Imaginația îmi joacă feste. Nu ar fi trebuit să înțeleg ce zice. De ce? Oare ce zice. de fapt? Îmi controlează auzul, creierul? Oare asta vor ei să aud în timp ce ne provoacă la duel?
-Trebuia să găsim o metodă prin care să comunicăm. Să ne străduim. Să căutăm un limbaj comun, niște semne ceva. Nu, e prea ușor. Ce se întâmplă?
-Iubirea e limbajul universaj. Iubim la fel în orice limbă. Îl iubești. Se vede asta pe fața ta. Du-te și spune-i! Nu mai aștepta!
Îmi citeau și gândurile. Știau ce simt. Ah, inima! O mai am?
-De ce ați venit? Că doar nu sunteți aici pentru a-mi spune mie ce și cui să mărturisesc.
-Te-am urmărit de mult timp. Și avem nevoie de ajutorul tău. Pe planeta noastră se fac tot felul de teste. Suntem aproape de a găsi o formulă prin care să devenim indiferenți, să ne pierdem sentimentele total ca să nu mai suferim. O parte din soluție se află într-un gând de-al tău. L-am zărit cândva, dar a dispărut prea repede. De aceea te-am contactat. Și apoi mai vrem să negociezi tu pentru noi elixirul tinereții.
-De ce?
-Vrem să trăim veșnic.
-Și ce rost are viața fără sentimente?
-Pentru că și de-am fi nemuritori tot am muri de dor. Așa că primul pas e să scăpăm de sentimente.
-E o aberație.
-E tot un gând de-al tău.
-Cum am putut?! Nu. Nu e adevărat.
-Voi nu ați ști ce să faceți cu nemurirea și oricum pe voi iubirea vă face nemuritori…asta până la prima ceartă. Că apoi începeți să muriți puțin câte puțin. Dar noi nu iubim. Noi nu avem inimă. Însă uneori ne e dor. Dor de alte planete, de stele, de nebuloase, de locurile prin care am fost și de oamenii pe care i-am întâlnit. Ne e dor de trecut și de viitor și asta ne împiedică să ne concentrăm asupra prezentului.
-De ce aș avea încredere în voi?
-Nu trebuie să ai încredere în nimeni altcineva decât în tine. Pune-ți mâna pe inimă și fă ce îți spune ea! Consideră-ne prieteni, nu dușmani. Ajută-ne pe noi și apoi ajută-te pe tine! Spune-i că îl iubești și începe-ți nemurirea de acum! Nu mai sta pe gânduri și nu mai pierde timpul. Așteptând momentul potrivit e posibil să te întreacă altcineva care nu îl așteaptă. Și nu cred că o să îți facă bine să îl vezi cu alta.
M-am trezit. Era în dreapta mea. L-am strâns în brațe și i-am șoptit ”Mă bucur că ești aici.” Iubirea se ascunde printre rânduri și trebuie să învățăm să descifrăm. Dar până atunci, ar trebui să spunem mai des ce simțim. Fără ocolișuri. Nu ar trebui să ne mai complicăm.
Adormisem în sala de cinema, în timpul filmului Arrival, a cărui lansare a fost pe 11 noiembrie 2016. Amy Adams, în rolul principal, probabil a trăit mai intens decât mine toate aceste momente. Pentru o altă perspectivă, mergeți să vedeți filmul! Voi merge și eu să îl revăd. Am nevoie de răspunsuri. Vă las trailerul și aștept părerile voastre.
Articol scris pentru SuperBlog 2016.
Privești pe geam și totul e alb. Fulgii de zăpadă se grăbesc să se așterne. Câteva lumini în zare dau o culoare galben-trandafirie imensității albe. În liniștea nopții, se simte cerul mai aproape de pământ. Zâmbești. Amintirile îți șoptesc povestea voastră iar și iar. Gândurile îți spun o altă poveste, despre cum ar fi fost …
Îți e teamă să iubești pentru că ai fost dezamăgită cândva. Te-a rănit cineva atât de rău încât îți e greu să mai acorzi încredere cuiva. Îți e frică să crezi că el e extraordinar și apoi să realizezi că e la fel de ordinar ca ceilalți. Cu el vrei să construiești povești, însă nu vrei …
De ce e praf sistemul nostru de învățământ? Da, așa e, oricât am încerca să negăm. Hai mai bine să recunoaștem și să ne asumăm asta! E praf pentru că nu se asigură îndeplinirea obiectivelor de învățare și asta pentru că e greșit modul de evaluare. Evaluarea, în acest caz, e echivalentă cu notarea. Adică, …
„A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:25)
M-au urmărit aceste cuvinte mult timp atunci când am decis să rup din colecția de dorințe neîmplinite pe aceea de a avea o casă a mea. Trebuia să privesc dincolo de orice sens. Stând prea mult pe gânduri, riscam să pierd timp prețios. Vedeam acea casă ca pe o reflecție a sufletului meu. Trebuia să fie o construcție solidă, să poată să reziste atâtor vânturi și furtuni. Îmi doream o casă la înălțime, în vârf de munte, pe stâncile tari și să fie ruptă de realitate. (Dacă la Meteora s-a putut, știam să o să se poată și la mine)
Dincolo de aspectul puternic și dur de la exterior, trebuie să fie o oază de liniște și confort, să fie primitoare și mereu caldă, să transmită energie pozitivă și să inspire poftă de viață. Să fie un amestec de râsete și culoare, de forme și sunete, să exprime frumosul în cea mai sublimă formă.
Mi-am schițat fiecare cameră, fiecare colțișor, fiecare dorință și am mers la un birou de proiectare ca să mă consult cu specialiștii. I-am surprins cu multe idei îndrăznețe, fanteziste. În final, a ieșit un proiect de casă reușit. acea casă care urma să fie un vis devenit realitate, o fantasmă care ia forma unui ideal.
Las lemnul de stejar să îmi clădească un camin fericit și-l las să fie protejat la interior de vată minerală și la exterior de polistiren de 15 cm. Și vreau ferestre mari din termopan care să îmi ofere o priveliște extraordinară asupra platoului și asupra munților din jur, ca să pot să salut brazii cu zâmbete în orice moment al zilei, să văd răsărit și apus direct din pat și să îi fac cu mâna soarelui când se duce la culcare.
Parterul și mansarda îmi sunt de ajuns. Vreau un living imens cu șemineu și un covor pufos lângă el, pe care să stau întinsă, acolo lângă foc, să simt căldura cum îmi pătrunde prin pori, cum îmi mângâie fața și trupul obosit. Să simt mireasma unei nopți de vară cum mi se topește pe gene, să îmi simt sufletul plin de pace și de liniștea căminului. Aș mai vrea să vii să locuiești cum mine, iar dimineața să pregătim micul dejun împreună într-o bucătărie spațioasă ca mai apoi să mergem să îl servim în pat, în timp ce ne uităm la desene. Tot la parter, să fie o cameră pentru board games și home cinema. În baie vreau o cadă cu jacuzzi pentru răsfăț.
Când ajungem în mansardă, ridicăm standardele. Acolo o să fie camera aceea pe care o visez de mult timp, într-o culoare care să ne influențeze starea de spirit, un galben pal care să ne stimuleze creativitatea. Pe tavan, vreau tapet cu cerul înstelat, iar deasupra patului să aveam o fereastră către cer. Să stăm nopțile întinși pe spate, să numărăm stele și dorințe, să fie poarta noastră către Univers, să ne privim spre suflete și să ne jurăm că îmbătrânim împreună, acolo în casa noastră. Să adormim îmbrățișați și să nu ne setăm niciodată alarma. Să lăsăm soarele să ne trezească în fiecare dimineață. Să admirăm ploaia și să o lăsăm să ne cânte melodia noastră atunci când se grăbește să atingă geamul ce ne desparte de ea.
Acolo sus aș vrea să fie colțul nostru de SPA, să avem o saună în care să ne relaxăm simțurile și o baie cu cabină de duș, de data aceasta. Și aș mai vrea să avem o bibliotecă imensă, cu o colecție impresionantă de cărți, iar printre ele să se afle romanul care înfățisează povestea noastră.
Piesa de rezistență aș vrea să fie sistemul de încălzire în pardoseală pentru că, oricâte scaune și paturi aș avea, mie tot pe jos îmi place să stau. Astfel, ar asigura distribuția uniformă a căldurii în întreaga încăpere, plus că utilizează puțină energie electrică, funcționând pe bază de apă caldă.
Pentru a evita creșterea nivelului de dioxid de carbon, umiditatea crescută, mirosul neplăcut și formarea de mucegai, o să avem un recuperator de căldură aer-aer, adică un sistem de ventilație și filtrare ce, în timp ce introduce aer proaspăt în încăpere, recuperează până la 90% căldură din aerul evacuat. Vreau miros de brad și prospețime, cu note calde de iasomie.
Ne trebuie o pardoseală rezistență la apă, pentru iernile în care vom alerga în casă zgribuliți după o baie în zăpadă. Și că tot vorbim despre asta, o să avem și un sistem de recuperare a apei de ploaie și a zăpezii. Mă gândeam să se instalăm și niște panouri solare. Iar pentru a ne bucura de lumină naturală, vom avea sistem de iluminare cu LED-uri.
Nu te speria de investiția inițială mare, pentru că investim în calitatea. Am gândit acest proiect pe termen lung. Cheltuielile de întreținere vor fi extrem de mici. Mergem pe principiul ”Nimic nu se pierde, totul se transformă.” O să râdem de fiecare dată când ne vor sosi facturile. Nici n-ai idee câte economii vom face în felul acesta. Ne vom învăța și copiii să investească inteligent. În casă asta vreau să ne creștem nepoții, vreau să îi învățăm să iubească natura, să se scalde în băi de soare și să fie prieteni cu micul Winnie. Până atunci, poate mai apar și alți ursuleți.
Nu vreau să facem rabat de la calitate, cum nici de la fericire nu vom face. La temelie vom pune multă dragoste, care va dăinui în timp. Când închidem ușa după noi, vreau să fim acasă. Vreau să dăm viață acestei case care nu înseamnă nimic fără noi. Aici vreau să ne trăim fericirea fără regrete. Strânge-mi sufletul în brațe și jură-mi iubire veșnică!
Lasă stelele să fie pietre de temelie și munții să ne fie martori! Hai să scriem istorie pe cerul unui suflet plin de dor! Hai acasă!
SuperBlog2016 să ne fie alt martor!