AlexandraVânt puternic, baby! De la ce credeai că vine Fuerteventura? Chiar așa, Alexandra! Și cu tot vântul acela, Fuerteventura are farmecul ei. Munți fără brazi la poalele cărora dansează palmierii, plaje cu nisip fin și un ocean atât de albastru în care își scaldă soarele toată lumina. Văi adânci și piscuri nu foarte înalte, vegetație aridă și iluzia unui deșert în care oamenii par încântați să își petreacă vacanțele.
În marea majoritate a timpului, m-am simțit pe o altă planetă. Dacă Marte ar fi avut șesele și palmieri, ar fi semănat cu Fuerteventura.
De vizitat nu sunt prea multe sau cel puțin pe mine nu prea au reușit să mă dea pe spate, însă din ce am văzut pe acolo pot să vă recomand:
1. Playa Esquinzo
Întrucât vântul este destul de puternic, au fost construite pe plajă adăposturi din pietre, noi le numeam ”grote”, ca niște separeuri foarte interesante care se ocupau destul de repede. Acolo, pe plajă, am hrănit veverițele care veneau pe rând în grota mea. Oceanul are nuanțe incredibile de turcoaz și albastru marin, iar în timpul fluxului dispare plaja. La mal, oceanul a avut grijă să aducă o mulțime de pietre pe care le-am escaladat de câteva ori când am pierdut noțiunea timpului pe plajă și m-au ajuns valurile. Tot aici sunt niște dune de nisip care creează impresia deșertului.
2. Drum pe plajă Esquinzo – Morro Jable
Am stat în Esquinzo, iar de acolo am mers în Morro Jable și cu autobuzul, dar și pe jos, pe plajă. Cel mai mult mi-a plăcut pe plajă pentru că m-am nimerit în timpul fluxului și a fost un drum puțin dificil. A trebuit să escaladez câteva stânci, însă mi-a plăcut la nebunie acest lucru.
3. Costa Calma
Costa Calma se bucură de o plajă întinsă, fără grote, cu mult vânt, iar de acolo chiar m-am întors cu nisip în păr. Câteva veverițe alergau printre stânci, însă porumbeii au venit de data aceasta să mănânce caju cu mine. În Costa Calma am rătăcit câteva ore bune pe aleile unui parc unde vântul nu părea atât de puternic ca pe plajă.
4. Oasis Park
Oasis este crema Fuerteventurii. Deși nu sunt de acord cu animalele ținute în captivitate și nici show-urile în care se prezintă animalele, am fost acolo ca să hrănesc girajele. Ah și m-am topit puțin pentru că le ador. M-am plimbat cu un trenuleț tras de un tractor și așa m-am simțit cu tractorul pe Marte prin unele zone. Dincolo de palmieri, mi-am luat puțin timp ca să explorez rezervația de cactuși. De asemenea, am poposit puțin pe o insuliță unde dormeau păsările flamingo (într-un picior, cu capul pe spate între aripi). Sunt singurele păsări pe care chiar le ador, probabil pentru că sunt roz.
M-am întristat puțin când am văzut cămilele pe o bucată de nisip care ar fi vrut să imite deșertul, așteptând cuminți turiștii ca să îi plimbe puțin pe acolo. Și pentru ce? Locul lor nu este acolo.
5. Corralejo
Corralejo are două părți interesante: dunele de nisip și portul. Dunele de nisip se întind pe o suprafață destul de mare și reprezintă un mic deșert lângă ocean, pe care îl traversează o șosea. Prin port am stat ceva mai mult timp și am luat la pas zona, simțindu-mă pentru o clipă agale prin Grecia pentru că terasele reușeau să o imite foarte mult prin atmosferă, design și paletă de culori. Plajele stâncoase sunt mai mult pentru sporturi, nu pentru înot.
6. Isla de Lobos
Am văzut-o de pe plajă, o văd și acum din Lanzarote și îmi pare rău că nu am avut timp să o explorez.
Fuerteventura e despre vânt puternic, apă în două culori, stânci de escaladat, peisaje aride parcă rupte de pe Marte, veverițe care aleargă pe plajă și alei cu palmieri în spatele cărora se ascund sfioși brazii.
Mi-a plăcut aici, dar nu m-aș întoarce pentru că vântul nu este pentru mine și am cam văzut tot ce era de văzut. De altfel, o să vizitez Isla de Lobos din Lanzarote că acolo o să mă întorc, cât despre Lanzarote, povestim în articolul următor.
CITEȘTE ȘI:
[…] Ce poți vizita în Fuerteventura […]