"Cover the Earth before it covers you!"
Departe de agitația caracteristică stațiunii, pe strada ce duce spre Forum, aproape de capătul Costineștiului, se remarcă prin eleganță și căldură Summer DVG, un restaurant ce freamătă de turiști. Un domn singur savurează un pahar de vin, cu o așteptare neobișnuită în privire, familiile își savurează mâncarea în liniște, grupurile de tineri împărtășesc impresii și …
Despre Tenerife se spune că este insula ”eternei primăveri”, însă partea de sud mie îmi pare o eternă vară. Am fost mai aproape de soare, într-o perioadă când România era asaltată de ploi și am simțit cum libertatea îmi curge prin vene. Au fost 4 zile în care am avut pe to do list doar …
Ora 13:45. Avionul nostru decolează. Avem un zbor de 6 ore către Tenerife. Încă puțin şi vă salut de la ocean. Scriu acest articol pentru toți cei care sunt nerăbdători să ajungă la destinație şi au ceva de aşteptat pentru că teleportarea nu este o soluție viabilă şi pentru că durează destul de mult să …
Din orice călătorie te întorci schimbat, mult mai bogat în experiențe și trăiri, simțind lumea altfel. Nicio deplasare nu se aseamănă cu alta pentru că nici tu nu mai ești la fel și nici nu mai simți lucrurile așa cum le simțeai înainte. Acum le privești dintr-o altă perspectivă, cu alți ochi, alături de alți …
Oare marea se simte singură vreodată? M-am trezit gândindu-mă la asta în timp ce cutreieram plaja și ascultam valurile. Nu cred. Mereu e cineva pe acolo ca să îi țină companie. Fie vreun om care își caută gândurile, fie vreun pescăruș care străbate vazduhul, cautând cu privirea prada. Și nici nu cred că marea are …
Din fiecare călătorie te întorci schimbat. Nu mai ești omul care a plecat pentru că ai trăit o experiență care te-a îmbăgățit, o experiență care ți-a umplut sufletul de frumusețe, care te-a încărcat cu energie pozitivă, care te-a făcut să visezi frumos admirând peisaje care îți taie respirația și care te-a făcut să vezi lumea …
Valencia este un oraș liniștit, de o frumusețe aparte. Am ajuns să îl vizitez după ce am scris despre el în Superblog și am zis că trebuie neapărat să ajung acolo. Nu regret deloc această decizie. Noapte în Port Am ajuns în Valencia la miezul nopții. Am închiriat un apartament aproape de port și am …
Bucureștiul pare trist și gol. Anost și lipsit de culoare, azi nu mai e ca altădată. Totul e gri și rece. Trotuarele sunt pline de oameni reci, grăbiți parcă spre nicăieri, cu mâinile îndesate în buzunare și cu privirea în pământ. E atât de frig încât abia mai zăresc vreun zâmbet.
Abia prin parcuri se mai ascunde câte-un strop de frumusețe. Câțiva trecători liniștiți se opresc să tragă aer în piept, un aer rece de toamnă. O flacără arde și azi într-o amforă de granit, în fața Monumentului Eroului Necunoscut, în amintirea soldaților anonimi căzuți în luptele pentru țară. Privesc în zare și văd Parcul Carol în toată splendoarea. E aproape pustiu. Agitația a fugit spre o altă vară și a lăsat în urma ei o liniște solemnă.
Aliniați pe o bordură stau perscărușii, parcă vor să spună ceva. Privesc lacul și îmi amintesc de prima zi când am ajuns acolo. Totul e schimbat. Nimic nu mai seamănă cu ce a fost. Mi-e dor de orașul sub strălucirea verii, mi-e dor de soarele ce se înalță peste parc, mi-e dor de ciripitul păsărilor și de vata de zahăr. Mi-e dor…
Copacii își etalează frunzele pe crengi, pe bănci sau pe asfaltul rece și în adierea vântului își lasă trunchiurile să danseze aproape neobservate. Se simte singurătatea parcului în fiecare bucată de pământ. Decorul tomnatic îmbracă peisajul într-o aură pastelară. Frunzele arămii își fac loc printre cele galbene, în timp ce frunzele de un roșu aprins le sfidează pe cele încă verzi.
Parcul își etalează frumusețea prin culorile amestecate de toamnă târzie și le șoptește copacilor să nu se sperie de singurătate. În curând vor rămâne doar ei. Fără frunze, fără oameni, doar crengi și rădăcini.
Și în sufletul meu e toamnă. A apus de mult soarele și bate vântul. Un vânt rece de singurătate. Mă iau în brațe încă o dată și îmi șoptesc că totul va fi bine.
Ies din parc și urc spre Strada Xenofon, singura stradă pictată, în trepte, din țară. Nici ea nu mai e ce-a fost. Acum alte picturi zac pe treptele ei. Când am văzut-o prima dată arăta altfel. Și ea s-a schimbat. Emoția de toamnă îmi cuprinde sufletul. Mă apucă nostalgia vremurilor trecute. Trag aer în piept și merg mai departe.
Cu timpul, totul se schimbă.
CITEȘTE ȘI:
Weekend-ul trecut am plecat cu niște prieteni în Bulgaria să vizităm Belogradchik, denumit ”Orașul mic și alb”. Încă de la intrarea în țară, m-am simțit în vizită prin România anilor ’80 pe care o știu din fotografii și vederi, însă și aceasta părea într-o stare mai bună. Parcă am fi călătorit în timp 40 de …
Acum că vara ne părăsește, revin cu amintiri din SummerCamp care vor rămâne veșnic cu mine…și cu oamenii dragi pe care i-am cunoscut acolo. Spuneam cândva că doar din amintiri mai pot crede că vara e anotimpul destinului meu și tind să îmi dau dreptate și astăzi. Ceea ce trăiesc vara depășește tot ceea ce …