Și atunci când vreau să fug, fug! Escapadă în Mamaia

Sunt în Costinești de o săptămână, fugită de acasă departe de tot și de toate ca să îmi pun ordine în gânduri. Am venit aici ca să mă relaxez. Știam că la mare nu pot să fiu tristă. Ei bine, m-am înșelat.

Noapte, aș spune liniște, dar muzica era la maxim în cameră, singură, întinsă pe acoperiș, priveam stelele. Acel gen de noapte pe care mi l-am dorit de mult. Singură cu gândurile. Singură cu sufletul, ascultându-i ofurile. L-am lăsat să se descarce și să îmi spună tot ce îl frământă. M-am îngrozit de toate durerile lui. Credeam că sunt puternică. Am plâns până am rămas fără lacrimi. Simțeam nevoia să fug din nou, dar deja eram fugită de acasă. Și cum atunci când vreau să fug, fug, asta am și făcut.

Dimineața, m-am trezit plină de speranță. Am înțeles că am atâtea motive să fiu tristă, dar aleg să fiu fericită. Și sunt fericită pentru că mi s-a mai oferit încă o zi de care vreau să profit din plin. Am început-o frumos prin faptul că m-am trezit sănătoasă. Mi-am pus bandaje pe inimă, mi-am luat rucsacul în spate, m-am urcat în primul tren și am fugit în Mamaia. 

Nimic nu se compară cu liniștea mării. E un fel de terapie pentru suflet. E un exercițiu fantastic de imaginație. E ca și cum mintea, în sfârșit, se relaxează. E acel moment când ochii văd doar marea și pescărușii în larg, zburând deasupra delfinilor. M-a învățat cândva un prieten ceva ce nu voi uita niciodată: când pescărușii zboară în cercuri deasupra mării înseamnă că acolo sunt delfini.

Sunt la etajul 14 al Hotelului Parc, la Sky View Bar. Peisajul este superb. Se vede întreaga stațiune cum freamătă de turiști. Văd marea cum se îngână cu cerul acolo departe, la linia orizontului. Văd orașul Constanța cum stă departe și veghează. Mi-am lăsat în lift toate grijile și frământările. Sunt prea mici pentru a ajunge la înălțimea asta. Cred că au rămas undeva la 3.

Azi nu mai plâng. Azi nu sunt tristă. Azi nu îmi e dor. Azi sunt singură și sunt fericită. Azi m-am împrietenit cu marea și-s liniștită. Azi inima mea e la înălțime și simt doar pace. Gândurile mi se purifică și privesc totul cu alți ochi. Experimentez schimbarea de perspectivă. 

Aici m-a întâmpinat liniștea. Am stat întinsă pe stâncile calde și am privit cerul, apoi marea și am văzut doi delfini înotând fericiți în larg. Cum să nu fiu fericită? Am ieșit în larg cu Britania și am stat vreo 3 ore. Soare, cer și apă. M-am scăldat în triunghiul liniștii. Acolo chiar am fost departe de tot și de toate.

Am vrut să trăiesc la înălțime așa cum îmi e caracteristic. M-am avântat cu telegondola și am văzut întreaga stațiune de sus. Nu mi-a fost suficient și așa am avut la Sky View. Am stat o zi fără facebook (eu cea dependentă), cu bateria telefonului ajunsă în 2% și am fost fericită. De mult nu m-am mai distrat așa. A fost nevoie să îmi amintesc că am un suflet pe care trebuie să îl mai ascult din când în când și să îi permit să facă ce vrea. Am obligația de a face tot ce îmi stă în putiință pentru a fi fericită. Dacă nu eu atunci cine?

Azi nu m-am mai comparat cu nimeni. Azi nu m-am mai gândit la cum ar fi fost dacă, azi nu mi-am mai fac planuri, ci fac tot ce mi-a trecut prin cap în mod spontan. Azi, am trăit la înălțime și m-am bucurat de această oportunitate. 

Fericirea e o alegere. Depinde doar de atitudine şi atât. Punct.

P.S. Şi ce dacă sunt singură în vacanță? Mai multă „barosăneală” pentru mine!

---

CITEȘTE ȘI:

1. Mamaia de weekend

2. Mamaia de la înălțime

3. 9 motive să mergi iarna la mare

4. Weekend la mare în plină iarnă – Hotel Iaki Mamaia

5. Beneficiile Terapiei Iyashi Dome