Departe de agitația caracteristică stațiunii, pe strada ce duce spre Forum, aproape de capătul Costineștiului, se remarcă prin eleganță și căldură Summer DVG, un restaurant ce freamătă de turiști. Un domn singur savurează un pahar de vin, cu o așteptare neobișnuită în privire, familiile își savurează mâncarea în liniște, grupurile de tineri împărtășesc impresii și poze cu atâta veselie de îți e mai mare dragul să îi privești, o doamnă fumează atât de calmă de parcă ar fi într-un concediu nesfârșit. Terasa e plină și muzica bună mă îndeamnă să mai stau. Azi nu plec devreme de aici pentru că e un vibe care îmi place.

DVG este unul dintre locurile care duc Costineștiul la superlativ, deși știm cu toții că stațiunea nu mai e ce a fost cândva și se fac eforturi pentru a remedia acest aspect. L-am descoperit anul trecut când am stat o săptămână singură și am mers în recunoaștere după cele mai grozave atracții din Costinești și Mamaia. Pe atunci stăteam în Schitu, dincolo de parcul de distracții și totuși îmi petreceam fiecare seară la DVG pentru muzica bună și pentru atmosfera primitoare care îmi oferea o ciudată stare de bine.

Ce m-a impresionat foarte mult este servirea de calitate și atenția la detalii a personalului și faptul că toți roiesc pe acolo ca niște albinuțe neobosite, făcând față numărului mare de comenzi și încercând să mulțumească fiecare client care vine cu dorințe diferite și cu așteptări diferite.

Într-una din zile, când eram cu prietenii la pranz, un tip din grupul nostru l-a chemat pe bucătar ca să îl felicite. Era impresionat de gustul dumnezeiesc al preparatelor, de modul de prezentare a mâncării, de întreaga experiență, dar mai mult de atât ne-a impresionat răspunsul acestuia: ”Am o echipă grozavă în spate.” Rezultatele acestora doboară orice lecție de leadership sau de teamwork, orice prelegere despre dezvoltare personală sau customer service. Mai are sens să vă mai vorbesc și eu despre asta? Despre cât de importantă este echipa?

Nu am înțeles niciodată nerăbdarea aceasta a oamenilor. Comandă și se așteaptă ca în 5 minute să primească mâncarea. În 5 minute primesc o shaorma. Ceva de calitate necesită timp, mai ales că atunci se pregătește. Timpul de așteptare ar trebui privit ca pe un timp de socializare, un timp de discuții cu prietenii sau de reflecție, un timp de planuri, de liste, de organizări, un timp în care îți poți savura cafeaua în timp ce asculți o muzică bună. Dacă ești acolo, intră în atmosfera DVG, lasă-te cuprins de freamăt și bucură-te că ai prins loc! Crede-mă, știu ce spun. Sunt seri în care ai de așteptat după un loc la masă, dar după mâncare. Și spun sincer că merită orice așteptare. Viața e mult prea scurtă ca să nu te bucuri de cea mai bună mâncare.

Și dacă tot a venit vorba de mâncare, pot să vă recomand ceva pentru că am o listă cu ce am mâncat și mi-a plăcut și o altă listă cu ce aș mai vrea să încerc când mai trec pe acolo (și mă duc iar săptămâna viitoare).

Tortul Casei

By the way, anul acesta am descoperit taverna de peste drum care e un fel de little Greece pe litoralul românesc. Grecia este printre preferatele mele și am fost extrem de încântată să servesc prânzul acolo, într-o atmosferă primitoare, alb-albastră, cu marea în spate (nu o vezi, dar știi că e acolo), cu scrisul tipic grecesc (cred că știți cu toții fontul acela caracteristic). Port cu mine o parte din Grecia, în amintiri, în suflet și în fotografii, dar trebuie să recunosc că am fost copleșită de emoții atunci când am găsit un loc grecesc aici, acasă.

Taverna DVG

Nu m-am dus niciodată la DVG cu gândul să mănânc, ci să trăiesc o experiență sau să încerc un preparat delicios pe care l-am văzut în vreo poză, că dacă ar fi pe așa mâncare aș găsi oriunde, poate nu la fel de bună, dar aș găsi. Ospitalitatea, atmosfera, muzica, oamenii de acolo, arta din farfurie, modul în care mă simt, starea pe care mi-o conferă locul respectiv, toate acestea fac din DVG locul meu preferat pentru că se îmbină atât de grozav. Nu știu să explic de ce mă simt acasă acolo, dar mă simt bine și asta e tot ce contează.

Melon Glace

Las cântarul să mă judece când mă întorc în Craiova, dar eu mai râmân aici pentru un Melon Glace.


CITEȘTE ȘI:

  1. Costineștiul e mai mult decât ceea ce pare

  2. Ce merită încercat în Costinești

  3. SummerCamp cu S de la Superlativ

  4. Costinești e cu și despre prieteni

  5. Un SummerCamp fără perdea

  6. Jurnal de august – 7 lecții pe care le-am învățat vara aceasta

  7. Cum se creează Synergia în Costinești?

  8. Am stat o zi întreagă la DVG Costinești ca să înțeleg de ce este în topul preferințelor turiștilor

  9. Costineștiul e mai mult decât ceea ce pare

S-ar putea să-ți placă și:

12 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *